La 35 de ani distanţă de la momentul în care Elena Ceauşescu devenea doctor, teza sa, „Polimerizarea stereospecifică a isoprenului” bântuie, încă, asemeni unei stafii lumea ştiinţifică.
Fără îndoială că soţia fostului dictator nu a avut nici un merit academic în ceea ce priveşte redactarea lucrării care i-a avut drept autori pe unii dintre chimiştii reputaţi ai acelor vremuri. Puşi la treabă, şi mânaţi din spate de spectrul unor posibile repercusiuni, aceştia şi-au dat interesul în gradul cel mai înalt elaborând pentru Elena Ceauşescu o lucrare de doctorat corectă din punct de vedere ştiinţific, fără compilaţii care i-ar fi putut aduce acuzaţii de plagiat.
Taxa, la fel de scumpă
În acest context este explicabil de ce, astăzi, am găsit pe www.amazon.com , cel mare site de cumpărături online, lucrarea tradusă în engleză a Elenei Ceauşesscu. Un exemplar nou din „Stereospecific Polymerization of Isoprene” by Elena Ceauşescu poate fi achizţionat la preţul de 60$. Dar există şi variante mai ieftine. Este vorba de trei variante uzate care au un preţ redus. O lucrare deteriorată a Elenei Ceauşescu o găsim la 5,75$ şi este vândută de către „Zubal Books” despre care aflăm că „a fost înfiiţat în 1961 şi oferă o colecţie impresionantă de titluri vechi şi de anticariat.” Este vorba de „5.000.000 de volume de studii, lucrări literare, exemplare rare care cuprind diverse domenii: critică, biografie, istorie, religie, istoriografie, lingvistică, ficţiune, ocultism.”
Dacă vreţi să comandaţi teza Elenei Ceauşescu mai trebuie plătită o taxă de transport (librăria funcţionează în SUA). Din păcate, reducerea de 10% oferită până duminică 2 septembrie, nu mai este de actulitate. De la „International Books”, un alt anticariat american o puteţi cumpărat la un preţ mult mai piperat dar într-o stare „foarte bună” – 44$. Cea de-a treia ofertă pentru lucrarea de doctorat a Elenei Ceauşescu o găsim la Londra în librăria „Livrenoir” care este specializată în vânzarea cărţilor foarte rare şi de colecţie.
Lucrarea, pe repede înainte
Elena Ceauşescu a obţinut titlul de doctor în anul 1968 după o procedură de urgenţă şi care nu a respectat nici o etapă academică. La lucrarea de doctorat au lucrat oameni de ştiinţă importanţi. După Revoluţie nici unul nu a dorit să îşi asume răspicat paternitatea tezei de doctorat pe care Elena Ceauşescu şi-a pus doar numele. Se vorbeşte că cel care a coordonat teza de doctorat a fost Cristofor Simionescu, rector al Institutului Politehnic din Iaşi.
Aspiraţiile ştiinţifice ale Elenei Ceauşescu s-au materializat între 1957 (an în care a devenit şi inginer) şi 1967 prin mai multe brevete privind polimerizarea în condiţiile în care ea nu terminase decât câteva clase. Tot în 1967 şi-a dorit să obţină titlul de doctor. O procedură care ar trebui să se întindă cel puţin 4 ani a durat, în cazul ei, o lună. Ministrul Educaţiei i-a aprobat obţinearea titlului de doctor în regim de urgenţă. În documentele vremii se arată că, la numai o lună de la declanşare procedurilor, pe 8 decembrie Elena Ceauşescu ar fi trebuit să susţină lucrarea în faţa unei comisii de examinare. Foarte probabil, însă, disertaţia nu a avut loc.
