Tot bucuresteanul cunoaste aceasta terasa nerecomandabila – se afla pe Lipscani si este de o saracie spectaculoasa; in comparatie cu ea, terasa de Argentin e loc de fite. Arata trist ca o bomba de navetisti care se opresc la una mica inainte de a lua personalul spre casa de la tara – cu ciment pe jos, scaune de plastic, caini printre mese si manele. O palma pe obrazul tot mai cochet al Centrului Vechi, care s-a umplut de cafenele, magazine si terase bio. Am ajuns la ea pentru ca un cuplu suedez vazuse emisiunea lui Anthony Bourdain consacrata Romaniei; va mai aduceti aminte de scandal – celebrul traveller/turist a fost plimbat, ca in Coreea de Nord, pe un traseu prestabilit incluzand Carul cu Bere si restaurante rustice kitsch gen Hanul Hangitei, in care se canta muzica populara, iar chelnerii sunt imbracati ca de la Artizanat.
Dar nimic nu i-a placut lui Bourdain, care s-a simtit nefericit, sufletul lui avand nostalgia unui inaccesibil loc 100% romanesc, iar cand a reusit sa evadeze din bratele generoase ale gazdelor sale (care au alocat 20.000 euro de la buget ca sa iasa bine), s-a infipt in terasa fara nume de pe Lipscani, in mititei, manele si bere. La sfarsit s-a declarat incantat de "locatie", exclamand, spre necazul gazdelor sale, "da, in sfarsit un loc curat romanesc". Suedezul era de asemenea vrajit de cimentul de pe jos si lumea saraca de acolo: tarani din Ilfov la cumparaturi in Bucuresti, saraci care locuiesc in Centrul Vechi, alcoolici batrani sau femei grase care isi masau absente picioarele, asteptand ca barbatii lor sa se urneasca de la masa. Pretul berii (3 lei cea romaneasca de calitate) l-a sedus complet pe suedez si nimic nu l-a mai putut convinge ca, in pofida dimensiunilor artizanale (sau tocmai de aceea), mititeii (18 lei) sunt adevarate bombe biologice cu efect intarziat.
Sa n-o mai lungesc: i-a infulecat ca lupul pe iezi. Imi faceam probleme de momentul cand prietena amicului o sa mearga la toaleta – retineam ca arata mai jalnic decat o toaleta veche de autogara; dar, din fericire, cand m-am dus in inspectie, am putut rasufla usurat; e drept ca WC-urile erau turcesti, insa intreaga incapere fusese renovata – cu gresie pe jos si faianta pe pereti. Macar un efect a avut vizita lui Bourdain, toaletele au fost renovate, dar, in rest, nu s-a intervenit asupra conceptului, saracia e prezenta intacta acolo. In concluzie, orice vizita a unui turist strain vine ca o palma binemeritata – imi aduce aminte ca, oricat de prosperi sau civilizati am ajunge sa ne credem, tot nu-i convingem pe straini, care continua sa observe saracie peste tot in Romania si sa vada in asta o marca a specificului nostru. Am intrat in UE, dar in UE suntem cei mai saraci. Nu stiu cum se face, dar tot timpul uit asta.
