Muzeul Naţional de Artă al României vă invită să vizitaţi expoziţia „Ştefan Luchian. Surse şi experimente ale modernităţii“, deschisă în sala dedicată artei grafice din Galeria de Artă Românească Modernă.
Expoziţia “Ştefan Luchian. Surse şi experimente ale modernităţii” urmăreşte evoluţia stilistică a pictorului Ştefan Luchian şi subliniază căutările sale tehnice inovative. Este prezentată, astfel, o selecţie de treizeci şi două de lucrări din colecţia Cabinetului de Desene şi Gravuri al Muzeului Naţional de Artă al României, prilejuind întâlnirea publicului cu o parte dintre capodoperele lui Ştefan Luchian (1868-1916), atât din perioada de început a creaţiei sale, cât şi din ultimele etape ale vieţii.
Student la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti (1885-1889), Ştefan Luchian a încercat să îşi găsească un drum propriu, în afara căilor oficiale, iar cel care i-a deschis orizontul modernităţii a fost Nicolae Grigorescu, mentorul tinerei generaţii de artişti din acea perioadă. În expoziţie sunt prezentate compoziţii realizate sub influenţa directă a lui Grigorescu (“Cap de ţărancă”), dar şi a curentului impresionist (“Primăvara” – interpretare după Édouard Manet).
Adesea, compoziţiile lui Ştefan Luchian au variante în pastel şi ulei sau în pastel şi acuarelă. Pictată în 1901, acuarela “Safta Florăreasa“ este expusă după o absenţă îndelungată şi poate fi comparată cu versiunea ei în ulei din Galeria de Artă Românească Modernă. Realizată la finalul primei perioade de creaţie, lucrarea marchează trecerea spre capodoperele recunoscute ale artistului din primul deceniu al secolului XX, printre care: “Ghereta din Filantropia”, “Puţul din strada Clucerului”, “Birt fără muşterii” sau către acuarelele pe pânză: “Copaci lângă apă” şi “Pe malul Dâmboviţei”.
Expoziţia „Ştefan Luchian. Surse şi experimente ale modernităţii“ cuprinde şi o serie de portrete în oglindă, care rezumă parcursul vieţii sale artistice: tânărul elegant din anul 1898 în noul său atelier amenajat în casa de la şosea, boemul care zâmbeşte ironic (1902-1904) şi, în final, autoportretul grav din anul 1907, care îi prefigurează moartea timpurie.
Curatorul expoziţiei este Dana Crişan, specialist în cadrul Secţiei de Arte Grafice a MNAR.
