» "One World Romania", primul festival de film dedicat drepturilor omului din Romania, a programat luni doua documentare: "Videogramele unei revolutii" (Andrei Ujica, Harum Farocki) si un colaj din filmografia serviciilor secrete maghiare din timpul comunismului.
» Cele doua filme au marcat, fiecare in felul sau, evenimente insolite: primul a fost proiectat sub privirile detinutilor de la inchisoarea Jilava si ale generalului V.A. Stanculescu, iar celalalt a abordat un subiect inedit – materialele facute de Securitatea comunista maghiara pentru a-si antrena agentii.
"Videogramele unei revolutii", o colectie de pelicule despre revolutia din ’89, a fost proiectat sub privirile unui grup de detinuti ai institutiei, printre ei numarandu-se si Victor Athanasie Stanculescu, "cel mai ilustru detinut din inchisorile Romaniei", dupa cum l-a descris Emil Hurezeanu in dezbaterea care a urmat filmului. Filmul a fost mai mult un pretext pentru dezbatere intrucat documentarul a iesit practic din perioada de garantie (a fost facut in 1992), iar problematica pe care o amorseaza e partial expirata, iterand obsesii de atunci: cine au fost teroristii, care e adevarul despre revolutie, care sunt actorii Marii Istorii, ce e Marea Istorie etc. Filmul, realizat de Andrei Ujica si Harun Farocki, documenteaza revolutia din ’89, pas cu pas – din peliculele amatorilor, ale televiziunilor straine sau ale "Televiziunii Romane Libere", ca sa ma exprim in limbajul de atunci.
Mi-e greu sa inteleg optiunea pentru un documentar atat de putin ofertant intr-o inchisoare si ma intreb ce ar fi trebuit detinutii sa inteleaga din el – sa se lase fascinati de ideea de libertate castigata? Filmul fostului textier Phoenix Andrei Ujica nu-si propune sa documenteze asta decat colateral. Cum filmul nu a fost urmat de o dezbatere cu acestia, nu pot sa-mi dau seama cum a fost receptat. In cea mai dura secventa a filmului, un "terorist" (care se recomanda ca securist) este lovit cu picioarele si pumnii de un individ care lucreaza pentru garzile patriotice, iar violenta bruta pe care o scoate la iveala ti-l face brusc antipatic. La secventa asta, am auzit un comentariu din partea detinutilor: "Da, i-a dat, sa moara mama". Detinutul de lux al inchisorii, Victor Athanasie Stanculescu, a fost prezent in perimetrul din fata rezervat presei si VIP-urilor, nu intre detinuti.
"Generalul de patru stele" (in cuvintele lui Emil Hurezeanu) a declarat ca e "ingrijit bine in spitalul penitenciarului", dar a derapat cand si-a comparat destinul cu cel al lui Ion Antonescu. "Astept sa se lumineze aerul, sa am o alta viziune… Aici (la Jilava) a murit un maresal al Romaniei"; in noua retorica a nationalismului de extrema dreapta, Ion Antonescu e, se pare, o victima tragica a istoriei. In dezbatere, Victor Athanasie Stanculescu si-a prezentat propria versiune asupra revolutiei – revolutia a fost facuta cu ajutorul agentilor sovietici, iar generalul Milea s-a sinucis cu pistolul luat de la un aghiotant, murind in drum spre spital.
Cum racola securitatea maghiara
Al doilea film al serii, "Hungarian Secret Police Movies", a fost o selectie de filmulete din filmografia serviciilor secrete maghiare si a fost prezentat la Centrul Ceh. Intre 1958 si 1988, intr-un studio de film al MAI ungar au fost turnate sute de filme de propaganda sau didactice, acestea din urma pentru "trainingul" turnatorilor sau agentilor. Un filmulet prezinta un francez care se logodeste cu o cehoaica, care il introduce in grupul ei de prieteni de la serviciu; acestia ii furnizeaza strainului prietenos informatii despre serviciu, tehnologie si topografia locului. Morala filmului nu e insa "cum sa ne ferim de spionii straini", ci "care sunt tehnicile de adunare a informatiilor, cum tragi oamenii de limba si le castigi increderea". Toate filmuletele adunate in acest documentar au morala pe dos – doar aparent deconspira strategiile agentilor straini; cel antrenat intelege ce trebuie, cum trebuie el sa procedeze.
Astfel, un "cetatean german" da mici cadouri directorilor de la intreprinderea ceheasca unde are de incheiat contracte, pentru ca, in final, sa filmeze documente cu un aparat foto ascuns intr-o rigla. In alt caz, un maghiar, aflat in vizita de lucru in afara tarii, este santajat cu niste poze care i-au fost facute cand lua niste bani de la un prieten occidental recent, dati sub forma unui imprumut inofensiv. Ultimul film prezinta procesul unui grup acuzat de spionaj, dezvaluind subtextual strategiile de racolare (foamea de bani, santajul, convingerile politice), criteriile (nu racolezi copii de bani gata, tipi prea sociali, fiindca risti sa te deconspire pe tine ca agent). Aceasta cheie de lectura inversata a fost dezvaluita dupa film de realizatoarea documentarului, Andreea Varga, care a incercat sa intre in dialog cu cei prezenti.
Publicul anticomunist din sala a inteles cu greu demersul tinerei realizatoare, demers care urmarea doar sa dezvaluie mecanismele politiei secrete, fara sa le valorizeze moral in nici un fel, neintelegere care a culminat cu intrebarea, ce avea iz de repros moral, "dumneavoastra ati urmarit ce s-a intamplat cu cei acuzati de spionaj?". Ce a inghetat si mai mult dialogul a fost o remarca taioasa si cam aroganta ca "vorbim de Ungaria, nu de Romania", in tara vecina desecretizarea facandu-se cu un avans de cativa ani si pe bune. Andreea Varga a povestit din nou ca a incercat sa faca un film asemanator cu materialele de arhiva romanesti, dar cererea ei, adresata Ministerului de Interne si CNSAS, nu a primit nici un raspuns pe durata unui an.
