Forumul Economic Mondial a avut ca temă iniţială cea de-a patra revoluţie industrială, dar elitele globalizate prezente evocă un orizont sumbru marcat de temerile unei recesiuni mondiale.
Economistul Nouriel Rubini, ajuns marţi seară la Davos pentru a participa la Forumul Economic anual Mondial (WEF), a declarat: „am venit aici pentru discutarea soluţiilor pe termen lung” şi a subliniat că „la fel ca în 2008 vom fi acaparaţi de probleme pe termen scurt. Oamenii îşi pun aceeaşi problemă – ne aflăm în pragul unei recesiuni mondiale?” Acum zece ani, Rubini a prezis criza financiară americană, motiv pentru care a fost supranumit „Dr. Doom” (Doctor Catastrofă), dar toată lumea prezentă la Davos speră să-şi fi pierdut talentele de prezicător. Pesimismul privind viitorul dezvoltării mondiale apasă cei circa 3.000 de participanţi.
Trebuie menţionat că sunt destule elemente care fac experţii şi organismele internaţionale specializate să evoce spectrul unei „recesiuni mondiale”.
Europa, a cărei criză euro a fost atât de dezbătută în anii precedenţi, se confruntă astăzi cu o dublă provocare, a terorismului şi a crizei migratorii fără precedent de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Încetinirea creşterii în China, haosul din Orientul Mijlociu care a urmat primăverii arabe, destabilizarea regiunii şi noile tensiuni dintre Iran şi Arabia Saudită, care practic au eclipsat noul acord nuclear între Iran şi puterile mondiale, soldat cu ridicarea sancţiunilor în weekendul trecut.
În China, încetinirea creşterii şi falşii paşi de pilotare economică a puterii de la Beijing produc îngrijorări serioase pe pieţele mondiale. Economiile emergente nu ajută nici ele la creştetea mondială, Rusia şi Brazilia sunt în recesiune.
Turbulenţe chineze
Creşterea chineză este la cel mai jos nivel din ultimii de 25 ani. Desigur, decidenţii chinezi au mereu o marjă de manevră pentru a susţine creşterea pe termen scurt prin instrumente monetare şi fiscale, dar acestea „minează încrederea în competenţa gestiunii economice a guvernului”, dar cifrele oferă o imagine generală a stării economiei – aceasta încetineşte sensibil, în pofida eforturilor importante ale guvernului. În fază de încetinire, Beijingul a fost constrâns să îşi modifice ambiţiile şi să o admită public. Preşedintele Xi Jinping făcea cunoscut în noiembrie că o creştere anuală de 6,5% ar fi tolerabilă până în 2020, un ritm care ar fi suficient în ochii săi să realizeze promisiunile făcute populaţiei.
Problemele economiei ruse
Moscova a anunţat tăieri bugetare, rubla este în cădere liberă, economia este grav afectată de căderea preţurilor petrolului. În pofida scenariilor „roz” transmise de media de propagandă, peste jumătate din populaţia Rusiei consideră că „vremurile cele mai grele” abia vor veni. Şi odată cu ele şi eventualitatea începutului sfârşitului contractului social între „ţar” şi populaţia sa.
Printre cauzele dificultăţilor ruse se află desigur sancţiunile europene decretate pentru descurajarea Moscovei de a continua să se amestece în criza ucraineană şi să convingă separatiştii pro-ruşi din Donbas să uite visul unei „Noi Rusii”. Reînnoite pentru şase luni la finele anului 2015, sancţiunile au ca efect privarea Rusiei la acces facil pe peţele de capital. Dar principala cauză a recesiunii ruse rezidă în prăbuşirea preţului petrolului. Până în prezent, preşedintele Vladimir Putin a avut tendinţa de a minimaliza problemele, dar luni, într-un interviu pentru Bild a recunoscut că „acţionând pe pieţele internaţionale, sancţiunile afectează în mod sensibil Rusia”. Mai pragmatic, guvernul rus a declarat austeritate.
Estimările experţilor
Pieţele financiare mondiale alunecă în jos după cum plonjează preţurile petrolului, după temerile privind economia Chinei şi căderile pieţelor sale bursiere din Shanghai, în timp ce tensiunea din Iran şi Arabia Saudită duce petrolul la cele mai joase niveluri din ultimul deceniu. Îngrijorările privind starea de sănătate a economiei chineze au contribuit la scăderea preţurilor în lumea întreagă. Căderea petrolului a început în Asia de Est, turbulenţele au continuat în Europa, unde concesionarii au calculat că tensiunile dintre cei doi mari producători de petrol din lume – Arabia Saudită şi Iran – va împiedica OPEC să ajungă la un acord de reducere a producţiei care ar putea stabiliza preţurile apropiind cererea de ofertă.
Prezentă la Davos, şefa FMI, Christine Lagarde, a prezis pentru 2016 o creştere mondială „dezamăgitoare şi inegală”, iar experţii Băncii Mondiale susţin acelaşi lucru.
Ratele de creştere ale ţărilor emergente, motorul economiei mondiale din anii 2000, sunt în declin de cinci ani. Chiar în ţările cu mari venituri, ca cele din zona euro şi SUA, unde revenirea după criza din 2008 s-a confirmat, îmbătrânirea demografică sau încetinirea productivităţii trag în jos creşterea potenţială pe termen lung.
Banca Mondială estimează posibilitatea ca Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, adică economiile BRICS, să fie confruntate simultan cu probleme, ceea ce ar pune în pericol şansele unei reluări a creşterii în 2016.
