Partidul Social-Democrat din Germania (SPD) a respins duminică obiectivul NATO de alocare a 2% din produsul intern brut pentru apărare.
„Arma” social-democraților împotriva rivalilor conduși de Angela Merkel este investirea într-o armată europeană, pentru că „nimeni nu poate să dorească ca Germania să devină principala forță armată din Europa”.
Șeful SPD, Martin Schulz, principalul rival al cancelarului german, și liderul grupului parlamentar al formațiunii, Thomas Oppermann, au criticat deschis poziția Angelei Merkel și a ministrului Apărării, Ursula von der Leyen, de a se supune cerințelor președintelui american, Donald Trump, de aloca 2% pentru NATO.
Apărarea europeană, din nou pe tapet
„Spunem un NU clar țintei de 2% a lui Trump și a CDU/CSU”, au specificat cei doi social-democrați într-un comunicat. După părerea lor, Uniunea Creștin Democrată și aliatul acesteia, partidul conservator din Bavaria, greșesc cedând insistenței președintelui Statelor Unite, Donald Trump, ca statele membre NATO să își majoreze contribuția la bugetul comun pentru apărare. Pentru Germania, ar însemna aproape o dublare a cheltuielilor militare și revenirea la poziția „pe care nimeni nu poate să o dorească”, din caua trecutului, de principala forță armată din Europa.
Cu o lună înainte de alegerile parlamentare din Germania, SPD se află cu 15% în urma creștin-democraților Angelei Merkel. În opoziție față de Washington, social-democrații germani susțin că țara lor ar trebui să se concentreze asupra construcției unei apărări europene și în ultimă instanță chiar a unei armate a Uniunii Europene.
Și ministrul de Externe, Sigmar Gabriel, fost lider al SPD, a criticat deja ținta de 2% din PIB pentru NATO. Schulz, candidat la funcția de cancelar, susține că „Merkel și CDU/CSU se fac mici în fața lui Donald Trump când răspund provocărilor legate de ținta de două procente, răspunzând OK, bine, vom aduce mai mulți bani, de parcă n-am avea idei mai bune ce să facem”. n, din 2013 când este ministru al apărării, armata germană s-a confruntat cu probleme de echipare, planificare și recrutare, menționează liderii SPD.
Nu o „alternativă la NATO”, ci o forță de răspundere rapidă
O dată la câţiva ani, ideea unei armate europene se impune pe scena politică a statelor membre UE. Mulți politicieni, în special britanici, au oroare de o armată care ar fi o alternativă la marea alianță a NATO. Dar acum, Marea Britanie iese din Uniune, iar Franța și Germania, forțe principale europene, sunt favorabile unei armate „complementare” a NATO, care să răspundă mai direct și mai prompt necesităților europene decât Alianța transatlantică, măcinată de diverse interese economice divergente față de cele ale Europei. Germania a făcut deja un pas în direcţia realizării unei armate europene, scrie Foreign Policy , când a anunţat o integrare a forţelor armate cu Cehia şi România, după ce a . În acest sens, România şi Cehia integrează câte o brigadă în armata Germaniei, în cadrul Diviziei Forţelor de Răspuns Rapid a Bundeswehr și a Diviziei 10. Olanda are deja două brigăzi integrate în Bundeswehr.
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, este în favoarea unei armate europene, în ideea de „răspuns rapid” la amenințări ce nu suportă procedura complicată a NATO. Bruxelles a anunţat în martie crearea unui comandament militar comun, care este responsabil doar pentru misiunile de antrenament din Somalia, Mali şi Republica Centralafricană. Însă, Germania doreşte să construiască ceva mult mai ambiţios – adică o reţea de mini-armate europene conduse de către Bundeswehr. „Germanii au realizat că trebuie să umple găurile care există în forţele tereste ale Bundeswehrului tocmai pentru a obţine influenţă politică şi militară în NATO”, a declarta Justyna Gotkowska, o analistă pe securitate nord-europeană de la Centrul pentru Studii Estice. O reţea de miniarmate sub conducere germană reprezintă cea mai realistă opţiune pentru o forţă de securitate comună a Europei. Puterea militară germană este cu mult în urma Franţei şi Marii Britanii, iar creşterea cheltuielilor militare reprezintă un subiect extrem de controversat în Germania, având în vedere urmările celui de Al Doilea Război Mondial.
