Pentru prima data in perioada postdecembrista, directorii SRI si SIE au fost selectati din afara partidelor aflate la guvernare, desi nu neaparat din afara cercului presedintelui Basescu. Acest lucru nu garanteaza automat neamestecul politic, dar evolutia din ultima vreme a principalelor servicii secrete autohtone sugereaza ca acestea au fost nevoite sa se schimbe sub presiunea NATO si ca anumite derapaje sesizabile sunt mai degraba rafuielile unor mici grupuscule pe care directorii Serviciului Roman de Informatii nu au vrut sau nu au putut sa le clinteasca in ultimii 17 ani.
ONG-urile despre mostenirea fostei Securitati
Principalele servicii secrete, Serviciul Roman de Informatii (SRI) si Serviciul de Informatii Externe (SIE), au fost angrenate in primii ani dupa 1989 in jocuri politice subterane, afaceri dubioase si campanii de intoxicare, astfel incat credibilitatea lor pe plan extern a intarziat destul de mult, iar pe plan intern suspiciunile continua sa persiste. Mai multe organizatii neguvernamentale reunite in Coalitia pentru o guvernare curata atrag, de pilda, atentia ca: “Nominalizarea in fruntea SRI, unul din serviciile banuite ca au utilizat in scop politic mostenirea fostei Securitati, a unui reprezentant al partidului in care era membru si Omar Hayssam, om de afaceri sirian banuit de terorism, nu este de natura sa redea increderea publicului in aceste servicii”.
SRI – jocurile continua
Fostul senator PSD George Maior, noul sef al SRI, are dificila sarcina de a reface imaginea acestui serviciu, care inca mai pastreaza in randurile sale ofiteri din fosta Securitate. Din cei 17 ani de existenta, SRI a fost condus vreme de 13 ani de fideli ai fostului presedinte Ion Iliescu. Sub conducerea directorului sau fondator, Virgil Magureanu, SRI a continuat o perioada relativ indelungata practicile Securitatii. Manipularea prin dosarele politiei politice a regimului comunist continua si acum, chiar daca fenomenul nu este controlat de actuala conducere a SRI. Trimiterea catre CNSAS, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, cu prioritate a documentelor prin care sunt compromisi reprezentantii elitelor democratice si amanarea dosarelor care sa-i incrimineze pe ofiterii fostei Securitati sau pe exponentii clasei politice ridica semne de intrebare asupra corectitudinii angajatilor de la SRI.
Dupa Virgil Magureanu, un personaj care dadea impresia ca tine fraiele serviciului, presedintele Constantinescu l-a numit pe Costin Georgescu director la SRI. El s-a dovedit o marioneta in mainile versate ale subordonatilor sai, inclusiv ale celor ramasi pe baricade din perioada ceausista, pe care i-a aparat chiar de la tribuna parlamentului. Sub directoratul sau au fost secretizate dosare de politicieni si preoti, iar SRI a reusit sa pastreze in custodia proprie dosarele Securitatii. Exista suspiciunea ca prin secretizarea acelor documente s-ar fi urmarit santajarea celor care au colaborat cu politia politica si care credeau ca aceste informatii vor ramane mereu ascunse. Mai mult, purtatorul de cuvant din perioada lui Virgil Magureanu sugereaza ca adjunctul lui Costin Georgescu ar fi fost informator.
In 2001, Ion Iliescu l-a numit in fruntea SRI pe senatorul PDSR (PSD) Radu Timofte, cunoscut mai cu seama prin actiunile sale de dezinformare pe care le lansa chiar in parlament. De altfel, printre primele declaratii ca director al SRI s-a numarat si cea privitoare la suspendarea autoritatii statului in judetele Covasna si Harghita. Ulterior rapoartele SRI au continuat sa contina referiri nationaliste, antiprivatizare, impotriva investitorilor straini…
Saftoiu, al doilea ziarist in fruntea spionajului romanesc
Serviciul de Informatii Externe a fost nevoit sa se reformeze mai repede decat SRI, sub urgenta integrarii in NATO. Dar istoria acestei reformari este lunga si complicata. Primul sef postdecembrist al spionajului autohton ales de Ion Iliescu era vazut in afara mai degraba ca omul Moscovei decat ca reprezentantul tinerei democratii. Generalul Mihai Caraman a ocupat functia de director SIE intre 1990 si 1992 si a pastrat neschimbata aceasta structura, fiind consecvent cu actiunile anti-NATO desfasurate in perioada 1958-1968, cand era sef al rezidentei de spionaj din Paris. Reteaua sa a reusit de altfel sa sustraga documente din sediul NATO. Mihai Caraman a fost inlocuit din functie in mai 1992, in urma cererii exprese a lui Manfred Woerner, secretar general al NATO, dar a fost recuperat de Adrian Nastase in 2001, devenind pentru scurta vreme consilier al primului ministru.
Cel care a inceput reformarea SIE este Ioan Talpes, director intre 1992 si 1997. Cu functie de general, ca si predecesorul sau, Ioan Talpes a inceput cu eliminarea ofiterilor care au spionat inainte de 1989 statele occidentale. In 1996 a fost banuit ca a facut aranjamente, inclusiv financiare, cu personaje din lumea in-terlopa pentru sustinerea campaniei electorale a fostului presedinte Ion Iliescu.
Epurarea SIE nu s-a incheiat insa nici sub directoratul lui Catalin Harnagea, un alt fost ziarist, ales de Emil Constantinescu pentru sefia spionilor romani. Dupa 2001, Gheorghe Fulga, un politician din anturajul lui Iliescu, a reusit sa convinga NATO ca reforma Serviciului de Informatii Externe este ireversi-bila. Cu toate acestea, in 2003 Fulga declara ca 20 la suta din personalul SIE era format din oameni ramasi pe pozitie dinainte de 1989.
Claudiu Saftoiu, noul sef al SIE, a marturisit deja ca nu stie foarte multe lucruri despre bucataria spionajului, ceea ce il pune de la inceput intr-o postura ingrata fata de subordonatii sai. El este al doilea ziarist care ajunge in fruntea unui serviciu de informatii, dupa ce Harnagea, fost ziarist, nu a dovedit aptitudini deosebite.
