Cu aproape 50% din sufragii, Rusia Unită păstrează majoritatea absolută în Camera inferioară a Parlamentului de la Moscova, dar pierderea de 15% faţă de alegerile din 2007 reprezintă un eşec fără precedent pentru premierul Vladimir Putin, care urmăreşte să revină la Kremlin în martie anul viitor. Analiştii moscoviţi speculează că Putin, care se bucură în continuare de fidelitatea serviciilor secrete, l-ar putea sacrifica pe actualul preşedinte pentru a atenua nemulţumirile populaţiei.
Într-un film postat pe YouTube apare un grup de tineri transportaţi cu autobuzul de la o secţie de vot la alta în districtul moscovit Strogino. Cu voce calmă şi sigură, unul dintre ei explică mecanismul fraudei pas cu pas. Tânărul pretinde că i s-a promis echivalentul a 130 de dolari să voteze cu Rusia Unită şi pretinde că numai în Strogino au fost recrutaţi 100 de oameni care să cutreiere secţiile de vot. Până la sfârşitul clipului, tânărul votase de 12 ori. Într-un alt video, un şofer de autobuz explică zâmbitor că are de făcut mai multe drumuri între secţiile de vot din Alatyr în Ciuvaşia, pentru că trebuie să transporte un grup de alegători entuziaşti. Organizaţia nonguvernamentală de monitorizare a alegerilor Golos susţine că a primit informaţii despre grupuri de „studenţi” care făceau turism electoral de pe întregul teritoriu al Rusiei. Site-ul Golos este unul dintre cele blocate încă de duminică dimineaţă, organizaţia fiind amendată cu aproape 1.000 de dolari.
Karuselul Rusiei Unite
Metoda Karusel pare să fi fost principalul instrument de fraudare a alegerilor din Rusia. În Rusia este admis votul prin delegaţie, în numele unei persoane incapabile să se deplaseze sau care lipseşte din localitate. Astfel, „studentul” primeşte un buletin de vot gata ştampilat pe sigla Rusiei Unite, pe care îl introduce în urnă şi returnează „organizatorului” buletinul gol la ieşirea din secţie ca dovadă că a votat. Dacă adăugăm votul multiplu – turismul electoral şi votul pe liste speciale -, dimensiunile fraudei încep să devină clare.
Unii însă au fost mai puţin subtili şi mai neatenţi. Alte imagini arată preşedinţi de secţii de votare care îndeasă cu sârg buletine de vot în urnă după închiderea „teoretică” a acestora, o practică despre care observatorii OSCE au declarat că a fost „larg răspândită”. Astfel, s-a ajuns în situaţii cum ar fi aceea din regiunea Rostov, unde, potrivit postului de televiziune Rossia 24, au votat 146,47% din alegători.
În alte părţi, cum ar fi în Daghestan, Rusia Unită a fost votată de 91% din alegători, un rezultat modest în comparaţie cu Cecenia vecină, unde Ramzan Kadîrov a raportat cu mândrie că 93% din alegători s-au prezentat la vot pentru a vota în proporţie de 99,47% cu Rusia Unită. De altfel, cele mai mari proporţii în favoarea Rusiei Unite s-au înregistrat în republici muslumane precum Tatarstan şi Başkortostan (peste 70%) şi în republica budistă Touva, în Siberia.
În faţa acestor dovezi de fraudă masivă, chiar şi declaraţiile liderului comunist Ghenadi Ziuganov, care a afirmat că aceste alegeri au fost „cele mai murdare din istoria Rusiei”, capătă credibilitate.
Necazuri în paradis
Rusia Unită a reuşit să obţină numai puţin sub 50% din sufragii, cu 15 procente mai puţin decât în 2007, primul şi cel mai serios recul al actualului premier. Cum scrutinul de duminică a fost considerat de ruşi drept un cvasireferendum la care a fost supusă politica lui Vladimir Putin, poziţia de autoritate a acestuia a fost serios zdruncinată în perspectiva alegerilor prezidenţiale din martie 2012. Dacă înaintea alegerilor popularitatea lui Putin era cotată la 60%, alegerile de duminică au demonstrat că, pentru prima oară din 2000 până astăzi, există o posibilitate reală ca Putin să intre în turul al doilea al prezidenţialelor ceea ce ar reprezenta o schimbare radicală în sistemul „democraţiei controlate” creat de fostul preşedinte.
Mai mult, nici din teritoriu nu vin veşti bune pentru premierul rus. În Extremul Orient, la Vladivostok, regiune unde Putin a fost contestat în mai multe manifestaţii reprimate violent, Rusia Unită nu a obţinut decât 33,4% din voturi. În vest, în Kaliningrad, numai 37% au votat cu partidul lui Putin, iar în nord, la Arhangelsk, numai 32%. La Iaroslavl (300 de kilometri de Moscova), Rusia Unită a reuşit 29%, cu cinci procente peste comunişti, dar în Siberia Centrală, în regiunile Tomsk, Novosibirsk şi Irkuţk, comuniştii au câştigat.
Nici măcar în primele oraşe ale ţării Rusia Unită nu a reuşit scoruri foarte bune. Dacă la Moscova a obţinut numai 46%, în Sankt Petersburg, oraşul de origine al cuplului Putin-Medvedev, Rusia Unită nu a primit decât 33% din sufragii, un scor dramatic pentru reţeaua de ofiţeri KGB proveniţi din acest oraş – celebrul „clan Sankt Petersburg” – care domină verticala puterii din Rusia.
Preşedintele Dmitri Medvedev a declarat că a „tras învăţămintele administrative” ale rezultatelor regionale, ceea ce s-ar putea traduce într-o centralizare şi mai mare a puterii în mâinile preşedintelui, reacţia tradiţională a regimului la cel mai mic semn de revoltă în teritoriu. Cu toate acestea, deşi alegerile au zdruncinat soclul lui Putin şi au potenţialul să concentreze şi mai mult puterea la Kremlin, ţapul ispăşitor ar putea fi chiar actualul preşedinte.
Pe cine va executa Putin?
Cele mai puţin de trei luni cât au mai rămas până pe 4 martie, când vor avea loc prezidenţialele, vor reprezenta o cursă contracronometru pentru refacerea imaginii de lider inevitabil a lui Vladimir Putin. Deşi atât preşedintele cât şi premierul s-au declarat mulţumiţi de rezultatele alegerilor – pe care primul le-a calificat drept „democratice” iar al doilea le consideră ca „descriind situaţia reală din Rusia” -, Putin ştie foarte bine că nu îşi poate permite să şteargă impresia de slăbiciune şi vulnerabilitate pe care a lăst-o scrutinul de duminică. De obicei, la Moscova, orice reafirmare a puterii se traduce în capete tăiate. Fie că este vorba de lideri ai partidului, fie de guvernatori regionali, cineva urmează să devină ţapul ispăşitor sau chiar mielul sacrificial. Iar printre numele vehiculate la Moscova, cel mai important este cel al lui Medvedev.
Putin este reprezentantul unei reţele formate din foşti şi actuali ofiţeri KGB care controlează în mod discreţionar economia, justiţia şi administraţia ruse. Medvedev nu a reuşit să se impună în faţa acestor siloviki, care nu au schimbat tabăra când a devenit preşedinte şi i-au rămas fideli lui Putin, fapt dovedit de nominalizarea „în unanimitate” a lui Putin drept viitorul candidat la prezidenţiale. Şansele ca Putin să fie abandonat acum de serviciile secrete sunt minime şi de aceea cel sacrificat va fi mai curând Medvedev. Motivul îl poate constitui oricând rezultatul slab în alegeri, având în vedere că Medvedev a fost numărul 1 pe lista Rusiei Unite. În prezent, înţelegerea dintre cei doi este să facă rocada după alegeri, dar nimic nu îl împiedică pe Putin să denunţe această înţelegere pentru a semnala că realegerea sa nu va însemna menţinerea statu quo-ului, ci un nou început pentru Rusia.
Scutul antirachetă, ţinta Kremlinului
Dacă Medvedev fusese privit – cu sau fără motiv – drept un reformator moderat, revenirea în forţă a lui Putin va aduce o atitudine mult mai rigidă şi mai ostilă a Kremlinului faţă de Occident. Semnalele au fost deja date. Înaintea alegerilor, atât Putin, dar şi mai mulţi deputaţi ai Rusiei Unite au denunţat ingerinţele occidentale în viaţa politică rusească şi au cerut luarea de măsuri împotriva ONG-ului Golos, care primeşte finanţare din Statele Unite şi din Europa. Ameninţarea a fost considerată de Casa Albă suficient de serioasă pentru a emite duminică un comunicat prin care preşedintele Obama se declara mândru că America sprijină organizaţiile care promovează democraţia şi statul de drept în Rusia şi promitea că acest sprijin va continua.
Dar cea mai dramatică schimbare de ton a Moscovei s-a înregistrat în declaraţiile pe marginea scutului antirachetă. De la ameninţări vagi cu „un răspuns pe măsură”, Kremlinul a trecut la ameninţări directe cu desfăşurarea de rachete în vecinătatea imediată a Europei, în Kaliningrad, şi cu faptul că ţările care găzduiesc elementele scutului vor fi considerate ţinte legitime. Putin are toate motivele să escaladeze această retorică belicoasă demnă de războiul rece în perioada următoare. Pentru România aceasta se va traduce într-o creştere a presiunilor Moscovei şi o atitudine din ce în ce mai ostilă. 
