Cum îi poate convinge doamna Pivniceru să candideze pe procurorii buni din sistem în condiţiile în care presiunile politice pentru înlocuirea actualei conduceri a parchetului cu persoane obediente politic sunt evidente?
Săptămâna trecută, Ministerul Justiţiei a lansat anunţul cu privire la selectarea noului procuror general al României şi a procurorului şef DNA. Procedura e clar prevăzută de lege – ministrul Justiţiei propune, CSM emite un aviz consultativ, iar preşedintele României numeşte sau respinge motivat propunerea. Au existat ample dezbateri în ultimii ani cu privire la formula optimă pentru realizarea acestor numiri – premierul, pe când se afla în opoziţie, susţinea că ar trebui date toate competenţele privind această procedură către CSM. Acum şi-a mai nuanţat poziţia. Eu cred că actuala reglementare este cea corectă, pentru că îmbină răspunderea politică a ministrului Justiţiei cu opinia profesională pe care o emite CSM cu privire la candidatul propus să ocupe funcţia, opinie de care preşedintele României a ţinut cont mai mereu. Cred că e bine ca ministrul Justiţiei să fie lăudat dacă face o alegere bună şi criticat dacă face o alegere proastă, adică să plătească un cost politic pentru acţiunile sale. Chiar şi atunci când ministrul este un (fost) magistrat, costurile politice pentru formaţiunea politică susţinătoare există.
Persoane marcante din conducerea USL discută despre urgenţa schimbărilor la conducerea DNA şi a Parchetului General, căci anchetele privind neregulile la referendum merg înainte sub actuala conducere şi generează nopţi albe celor care se văd chemaţi să dea explicaţii în faţa procurorilor. Pe de altă parte, între oamenii politici şi ministrul Pivniceru nu pare să existe o diferenţă majoră în privinţa felului de a se raporta la activitatea Parchetului. Chiar înainte de a ajunge ministru, doamna Pivniceru a ţinut pagina întâi a ziarelor cu plimbarea sa în maşina condusă de Andrei Năstase, asta după ce declarase cu câteva zile înainte că fostul premier are dreptate din punct de vedere strict jurnalistic atunci când susţine că dosarul Trofeul Calităţii (în care a fost condamnat) este unul pur politic. Doamna Pivniceru s-a poziţionat public şi alături de domnul Costiniu – judecătorul implicat în dosarul Voicu.
Citeşte continuarea în Revista 22.