Disputa pornită de la lipsa sprijinului occidental pentru stabilirea unei date privind aderarea României la Schengen, fie şi în două trepte, s-a transformat la Bucureşti într-o periniţă locală care-i va urmări mult timp pe melomanii din UE, aceiaşi care fac posibil, chiar şi în vremuri grele, “Concertul european”.
Dar cum din declaraţiile unor miniştri şi parlamentari ai puterii se înţelege că prea puţin îi mai interesează pe oficialii români fineţurile occidentale în materie de diplomaţie, rămâne totuşi de văzut ce va înţelege “poporul” şi cum se va poziţiona în următoarea perioadă.
Până acum, majoritatea nu s-a dovedit deranjată de criza de sistem în care, începând cu vara lui 2012, au fost aruncate justiţia şi însuşi statul român doar pentru a garanta accesul în funcţii guvernamentale, parlamentare şi administrative a unor personaje corupte, dar şi pentru ca fondurile publice să poată fi accesate ocolind cu spor standardele de eligibilitate care funcţionează la nivel european.
Pentru corecta informare a celor mulţi e important de precizat că în mesajele transmise în ultimele zile se ascund câteva capcane majore.
Le voi enumera mai jos şi le voi exemplifica concret, mai mult cu citatele oficialilor români şi străini şi mai puţin cu comentarii ale subsemnatului.
PRIMA: România îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru aderarea la Schengen, iar europenii fac rău nu doar prin refuzul de a ne accepta, ci şi prin faptul că se ascund şi nu ne spun de ce ne ţin pe bară. Au repetat-o obsesiv zilele astea şi membri ai Cabinetului Ponta, şi parlamentari ai USL.
Aşa cum se va vedea şi din citatele de mai jos, tema e falsă. Victor Ponta, Crin Antonescu şi Traian Băsescu au fost informaţi pe toate canalele posibile că, după evenimentele din vara trecută şi luându-se în considerare evoluţia ulterioară, aderarea la Schengen nu va mai putea fi decuplată de MCV.
În concluzie, calitatea de membru depinde de măsura în care autorităţile de la Bucureşti vor progresa în materie de combatere a corupţiei, stat de drept şi stabilitate instituţională. Toţi politicienii din Româia, fie de la putere, fie din opoziţie, ştiu toate astea, iar opinia publică a fost informată în ultimele luni inclusiv prin vocea unor ambasadori occidentali.
Citate relevante:
Ambasadorul Franţei, Philippe Gustin, 24 ianuarie: „Ştim că România nu e de acord cu legătura între MCV şi Schengen, dar nu poţi împiedica opiniile publice şi decidenţii europeni să facă această legătură. Cred însă că există o neînţelegere şi poate chiar o ipocrizie şi aici autorităţile române au dreptul să semnaleze: «C-ul» din MCV înseamnă cooperare, dar am făcut din cooperare un mecanism de control. Şi cred că în lunile care urmează vom face, adică noi, francezii şi germanii, vom lucra în aşa fel încât să reuşim o logică de cooperare bilaterală între aceste ţări şi România, dar şi multilaterală în UE ca să reuşim în aşa fel încât aceste rapoarte MCV să fie pozitive. Când vor fi pozitive, vor fi ridicate toate obstacolele pentru intrarea în spaţiul Schengen”. Cuvinte-cheie, deci, Schengen-MCV, la pachet.
De notat, că ambasadorul vorbeşte întotdeauna în numele guvernului care l-a numit, niciodată în nume personal.
Apoi, ambasadorul Germaniei, Andreas Von Mettenheim, într-o ieşire comună la rampă, alături de omologul său francez, Philippe Gustin, tot pe 24 ianuarie:„Germania şi Franţa au o poziţie comună. Important este modul în care Comisia Europeană, care se ocupă de această chestiune, va evalua progresele în ceea ce priveşte reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei. Este important ca România să demonstreze o imagine de unitate în exterior, ca toate forţele politice să aibă un interes profund în ceea ce priveşte reforma justiţiei şi progresele în acest domeniu şi, dacă toate aceste lucruri vor avea loc, sunt convins că aplicarea deplină a prevederilor tratatului Schengen va avea loc conform acelui model în două etape propus de ambele noastre ţări, începând cu aeroporturile şi porturile într-o primă fazăşi cu frontierele terestre într-o a doua etapă„.
În continuare, comunicatul Ambasadei Germaniei, 5 martie: “Aderarea integrală a României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen rămâne un obiectiv principal al Guvernului federal. Pentru aceasta, trebuie să existe toate condiţiile tehnice, administrative şi cele care caracterizează statul de drept. Prin ridicarea controalelor la frontierele interne, un stat membru îşi asumă o mare responsabilitate în relaţia cu partenerii Schengen”.
Aşadar, textul menţionează condiţii tehnice, administrative dar şi care “caracterizează statul de drept”. Ultima categorie subsumează aproape toate aspectele aute în vedere de monitorizarea MCV.
A DOUA: Accesul în spaţiul Schengen este blocat doar de Cancelaria de la Berlin, celelalte Capitale din Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne având o abordare mult mai preietenoasă. Aceasta este nota oficială în care Palatul Victoria şi parlamentarii USL prezintă problema. Fals.
Citate relevante:
Victor Ponta, 4 martie, în replică la ceea ce declarase anterior şeful statului:„Nu există aşa ceva. Nu aveţi cum săştiţi nici măcar de două. Când vorbim de poziţia unor ţări ale Uniunii Europene, nu putem să vorbim aşa, după bârfe la colţul străzii. Eu ştiam de o anumită reţinere a Germaniei, dar nu am vorbit niciodată în public despre acest lucru până când ministrul de Interne german, pe care îl apreciază foarte tare domnul preşedinte Băsescu, nu şi-a spus o poziţie oficială. Povestea asta cu şapte state…va fi greu de dumirit la cine se referă preşedintele şi mă bucur că nu le-a individualizat, că eram într-o situaţie ridicolă. Când vorbim de lucruri importante pentru România, iar ajungem la bârfe şi la datul la gioale românesc”.
Şi ce spusese Traian Băsescu? “Germania nu este singura care ar fi votat împotriva României, sunt cel puţin şapte state care, dacă s-ar fi ajuns la vot, ar fi votat împotrivă urmare a raportului MCV. Şapte state pe care le ştiu eu, dar este foarte posibil ca, în momentul în care ministrul german de Interne ridica mâna, să fie majoritate împotrivă. Ştiu foarte bine cum funcţionează consiliile interguvernamentale şi interstatale în UE”.
Dar ce spusese, totuşi Victor Ponta cu alte câteva zile înainte, pe 1 martie, în studioul B1?
Ei bine, recunoştea primise semnale că două-trei ţări vor solicita amânarea aderării României şi vor lega dosarul Schengen de MCV.
Asta e ceea ce premierul putea spune în cadrul unui interviu televizat.
Însă la cum arată lucrurile azi şi luând în calcul contactele obişnuite, pe firul scurt, avute de oficialii români – premier şi preşedinte – cu oficialii străini, reazultă că Victor Ponta a cunoscut din timp adevărul cu privire la condiţiile în care aderarea la Schengen va fi posibilă pentru România.
A TREIA: Oficialii germani iau decizii incompatibile cu interesul lor naţional, motivate doar electoral şi pe considerente de familie politică. În traducere, ar însemna că, în aşteptarea alegerilor din toamnă, popularii europeni de la Berlin se răfuiesc ca-n faţa blocului cu Guvernul socialist de la Bucureşti.
Citate relevante:
Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, 3 martie: „În primul rând, nu mă surprinde poziţia ministrului de Interne al Germaniei. Nu aş spune al Germaniei, ci o parte a guvernului creştin-democrat, din PPE, din care face parte şi PDL”.
Deşi afirmaţiile acestui amator pus să conducă MAE inflamează de la oră la oră relaţiile externe ale României, premierul Ponta nu a văzut până acum nici un motiv să intervină.
Or, l-ar fi obligat tocmai cecul în alb pe care i l-a dat lui Corlăţean sâmbătă, 2 martie, când, după primele declaraţii ale şefului MAE privind retrogradarea dosarului Schengen în lista de priorităţi a României, Victor Ponta a transmis că şeful Externelor vorbea în numele Guvernului.
De atunci, după cum se vede, Titus Corlăţean ţine morţiş să demonstreze sau că nu a avut ce căuta la Ministerul de Externe, sau că joacă rolul nefast al unui pion otrăvit plantat la butoanele diplomaţiei româneşti.
Ce a făcut, în schimb, Ponta? A tăcut.
Iar tâcând, a dat un semnal tacit că este, în continuare, perfect de acord cu ceea ce spune ministrul său.
Or, dovada că Victor Ponta gândeşte şi vorbeşte oricum aţi vrea dumneavoastră, dar numai ca un şef responsabil al Guvernului nu, stă în afirmaţiile sale din 3 martie: „Nu am nimic de reproşat Germaniei. Eu am de reproşat celor din România care nu înţeleg că tot înjurând şi vorbind de rău România, pe la Bruxelles, pe la Berlin, fac rău ţării ăsteia, pentru că din păcate sunt şi ei în ţara asta. (…) Sigur, după octombrie, mai ales că octombrie, din fericire e după septembrie, adică după alegeri, o să vedem dacă se poate lua o decizie. Dacă nu, la anul (…) Mă refer în primul rând la faptul că, aşa cum Olanda după alegeri şi-a nuanţat discursul şi poziţia, sunt convins că se va întâmpla la fel şi în alte ţări europene. Repet, problemele noastre au fost din România şi dacă le-am rezolvat, acum aşteptăm momentul şi contextul politic”.
Comparând cele de mai sus, se observă o exprimare mai îngrijită a premierului, spre deosebire de cea a ministrului de Externe, dar în esenţă ambii găsesc aceleaşi cusururi în modul de acţiune al Germaniei.
Mircea Geoană, fost preşedinte PSD şi ministru de Externe – despre care fostul ambasador Mark Gitenstein spunea în 4 iulie 2011 că este “cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România” – contura, luni 4 martie, perspectivele care ne aşteaptă în caz că MCV şi Schengen nu sunt abordate de autorităţile române pornind de la esenţa lor: “Din păcate, Schengen e legat de ansamblul problemelor. Un stat cu MCV şi în afara zonei Schengen nu poate aspira la acces la Zona Euro. Mai mult, adevăratul risc este crearea unui alibi politic pentru nerespectarea termenului din 2014 pentru liberalizarea pieţei muncii pentru români. Îmi este teamă că, pe fundalul reputaţiei precare pe care o avem în Europa, să nu apară până în 2014 mecanisme suplimentare, care să împiedice dreptul de muncă pentru fiecare român în fiecare stat UE. Chiar dacă se încalcă din nou tratatele, ce se întâmplă cu Schengen se poate repeta cu accesul liber al românilor pe piaţa muncii. Aceasta ar fi cu adevărat un dezastru”.
Care ar putea fi consecinţele renunţării la reformele cerute încă din vara lui 2012 de către Comisia Europeană, dar şi cele rezultate din luarea în balon a spuselor unor oficiali de talia ministrului german de Interne?
Citez tot din Mircea Geoană, un pesedist care, au arătat-o atâţia oficiali străini, e suficient de bine conectat la starea de spirit care domină culisele jocurilor diplomatice care ne privesc direct: „România este, în 2012, la minimul investiţiilor străine din ultimii 10 ani. Când Ministrul de interne german vorbeşte deschis despre corupţia din România, fiecare posibil investitor se gândeşte de zece ori înainte să vină în România şi să creeze locuri de muncă. Pierdem deci nu doar accesul în Schengen, ci pierdem investiţii şi locuri de muncă esenţiale pentru economie”.
Şi, ca să încheiem într-o notă chiar mai pragmatică, redau mai jos concluzia atemporală a ambasadorului Franţei, ţară pe care premierul socialist, Victor Ponta, se tot chinuie să o prezinte drept prietena sa cea mai bună, pentru simplul motiv că şeful administraţiei de la Paris este şi el socialist.
Ambasadorul Franţei, Philippe Gustin, 24 ianuarie: „Voi spune foarte direct: poţi să ai cea mai bună tehnică din lume, dacă atunci când treci o frontieră poţi să strecori o bancnotă în paşaport ca să treci mai departe fără probleme, atunci problema nu e chiar deloc rezolvată. Lupta împotriva corupţiei şi birocraţiei trebuie să fie chiar eficace în România şi Bulgaria. Pentru că sunteţi ţări importante din punct de vedere geografic al emigraţiei, sunteţi la capătul Europei şi sunteţi poarta către ţări care ar putea reprezenta o îngrijorare pentru Europa de mâine din punct de vedere al emigraţiei”.
Eventual, coroboraţi ultima frază din citatul ambasadorului Gustin cu îngrijorările pe termen mediu şi lung pe care le-a exprimat mai sus Mircea Geoană.
