Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat în decembrie 2020 verdictul final în dosarul Ferma Băneasa: omul de afaceri Remus Truică a fost condamnat la şapte ani de închisoare, israelienii Benyamin Steinmetz şi Tal Silberstein au primit câte cinci ani de închisoare, iar Prinţul Paul – trei ani şi patru luni, iar avocatul Robert Mihăiţă Roşu – cinci ani. De asemenea, jurnalistul Dan Andronic a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. ICCJ i-a obligat pe cei condamnaţi la plata mai multor sume de bani, iar terenurile revin statului român.
Imediat după condamnarea din decembrie 2020 a lotului din Ferma Băneasa, în mediul public, au apărut reacții care au criticat dur hotărârea ÎCCJ. Acestea luări de poziție au venit mai ales din partea avocaților și a societăților de avocatură care au sărit în apărarea colegului de breaslă.
Joi, 8 aprilie 2021, societatea de avocatură Iordăchescu și Asociații, din Cluj-Napoca, a reacționat la publicarea motivării condamnării de către ÎCCJ printr-un comunicat de presă. Motivarea instanței supreme din România este considerată inconsistentă și neconvingătoare.
”În urma lecturării respectivelor pasaje, putem concluziona că se confirmă temerile de la finalul anului trecut, referitoare la condamnarea unui avocat pentru opiniile juridice și susținerile făcute în calitate de reprezentant al clientului.
Extrasul oferit publicității denotă faptul că, sub aspectul acuzațiilor formulate împotriva avocatului, hotărârea este inconsistentă și neconvingătoare. Aceste precizări se impun a fi făcute și în contextul în care Curtea de Apel Brașov a pronunțat o soluție de achitare în fond, în baza cazului prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală – fapta nu există.
Mai mult decât atât, dincolo de evidentele efecte negative pe care acest precedent le are asupra profesiei, hotărârea în discuție încalcă în mod flagrant unul din principiile fundamentale ale statului de drept: principiul securității raporturilor juridice. Acesta presupune, printre altele, că soluția pronunțată în mod definitiv de către o instanță de judecată în cadrul unui litigiu, să nu fie repusă în discuție. Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că o hotărâre civilă definitivă, la care se face trimitere în dosarul penal, ar fi de fapt nelegală, iar avocatul Robert Roșu ar fi trebuit să cunoască acest lucru. În motivarea oferită publicității există și alte aspecte care sfidează logica juridică și care sunt de natură să afecteze încrederea legitimă a cetățenilor în activitatea organelor judiciare, dar probabil că acesta este unul din exemplele cele mai relevante.
SCA „Iordăchescu și Asociații” consideră abuzivă condamnarea unui avocat în modalitatea descrisă anterior și că asocierea avocatului cu clientul său sau cu activitatea pe care clientul a desfășurat-o, aduce o atingere gravă atât profesiei cât și dreptului la apărare, reglementat prin dispoziții legale imperative. În acest context, se ridică serioase semne de întrebare cu privire la modalitatea exercitării profesiei de avocat și la calitatea acestuia de partener indispensabil al actului de justiție.”, a transmis joi societatea de avocatură Iordăchescu și Asociații.
Avocații și o parte a societății au protestat în decembrie 2020, dar și în 2021, după pronunțarea condamnarii
În decembrie 2020, dar și în martie 2021 sute de avocaţi au protestat la Curtea de Apel Bucureşti faţă de condamnarea avocatului Robert Roşu în celebrul dosar Ferma Băneasa, susţinând ”interzicerea identificării avocatului cu clientul” sau ”motivarea hotărârii la data pronunţării”
Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR) a reacţionat după condamnarea avocatului Robert Mihăiţă Roşu de la casa de avocatură Țuca Zbârcea și Asociații calificând drept inacceptabilă ”represiunea de natură penală asupra avocatului pentru consultaţiile şi susţinerile făcute în calitate de reprezentant”, potrivit unui comunicat al UNBR.
În schimb, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat într-un comunicat de presă că ”recunoaște și susține dreptul fundamental la liberă exprimare al oricărei persoane sau organizații, inclusiv sub aspectul exprimării unor aprecieri critice cu privire la hotărârile judecătorești”, dar cere ca ”discursul public la adresa serviciului public al justiției ar trebui însă să se caracterizeze, dincolo de contextul emoțional, prin rigoare, echilibru și o minimă echidistanță din partea tuturor persoanelor implicate”.
