Ministerul Apărării a anunţat ieri că, în cadrul unei vizite efectuate la Lisabona, ministrul Mircea Duşa a convenit împreună cu omologul său portughez, José Pedro Aguiar-Branco, încheierea negocierilor privind achiziţionarea „unor avioane F-16 până la sfârşitul lunii iunie“. În felul acesta, procesul pare să se amâne din nou, având în vedere că anul trecut CSAT hotărâse că în 2013 va fi achitată o primă tranşă în valoare de 70 milioane de dolari dintr-un total de 600.
Dacă anul trecut, în septembrie, ministrul de atunci al Apărării, Corneliu Dobriţoiu, anunţase că este vorba de cumpărarea a 12 avioane de tip F-16 la mâna a doua din Portugalia, la un preţ de 600 de milioane de dolari, comunicatul de ieri al MApN vorbeşte déjà despre “unele avioane F-16” fără a specifica numărul lor. Or, dacă este vorba numai despre “negocieri tehnice” aşa cum susţine comunicatul, atunci numărul de avioane pe care le va achiziţiona România ar fi trebuit să fie déjà stabilit. Cu toate eforturile de a obţine din partea MApN o clarificare în acest sens, nu am reuşit, ieri după-amiază Ministerul Apărării părând a fi fost părăsit.
Soluţia avioanelor din Portugalia la mâna a doua a fost oferită de partea americană după mai bine de cinci ani de deliberări, angajamente, promisiuni încălcate şi balet înainte şi înapoi, din care numai o parte au legătură cu constrângerile economice generate de criză, iar multe altele cu încercarea de a scoate România de pe cursul parteneriatului strategic cu Statele Unite. Soluţia americanilor a fost avioane ieftine din Portugalia (după ce o altă variantă din Olanda a căzut), cu 3.500-4.000 de ore de zbor la activ, dotate după ultimele standarde şi a căror viabilitate a fost testată déjà în operaţiunile de zbor deasupra Libiei. Oricum, nu aparatele propriu-zise, armamentul şi aparatura electronică reprezintă partea cea mai costisitoare a întreţinerii unei flotile de avioane multirol moderne, ci pregătirea şi antrenarea piloţilor. În septembrie anul trecut, într-o şedinţă CSAT aprinsă, decizia finală privind acceptarea soluţiei oferite de americani a fost, în cele din urmă anunţată de Dobriţoiu, iar situaţia părea în sfârşit deblocată.
Pe parcurs, au apărut însă obstacole noi, generate de faptul că, după alegeri, premierul Ponta nu mai este atât de dornic să plătească banii pe care îi promisese în 2012 pentru avioanele F-16. Astfel, după şedinţa CSAT de la sfârşitul lunii februarie, atât Ponta cât şi noul ministru al Apărării au evitat să confirme calendarul achiziţionării avioanelor multirol anunţat în septembrie anul trecut. Ponta a încercat să se eschiveze, declarând că decizia nu este numai a Guvernului, indicând în acest fel către CSAT şi preşedintele Băsescu, iar Duşa s-a mulţumit să reamintească faptul că va avea discuţii pe această temă cu omologul său portughez. Repectivele discuţii trebuiau să aibă loc în prima săptămână din martie, dar ele s-au produs abia acum, la jumătatea lunii aprilie, cu rezultate destul de vagi. Faptul că cei doi miniştri au convenit încheierea negocierilor până la sfârşitul lui iunie, nu garantează că acest lucru se va întâmpla şi chiar dacă se va întâmpla, acest lucru nu înseamnă că nu va exista o nouă amânare în calendarul achiziţiilor. Dacă ar fi respectat calendarul anunţat, atunci primele avioane F-16 ar deveni operaţionale în 2016, cu puţin înaintea datei la care resursa de zbor a avioanelor MIG 21 pe care o are România să expire, în 2017. Orice amânare a calendarului prezintă aşadar riscul ca anul 2017 să ne prindă fără forţe aeriene.
