15.6 C
București
luni, 26 septembrie 2022
AcasăSpecialRapid nu trebuie să moară | OPINIE

Rapid nu trebuie să moară | OPINIE

„Rapid n-a fost membră de partid“ – nu a fost un simplu slogan al anilor ’90. La fel ca Poli Timişoara.

În spaţiul public a apărut o largă dezbatere, cu opinii pro şi contra, dacă clubul de fotbal Rapid ar trebui să rămână sărac şi cinstit sau să fie preluat de Administraţia Publică a Sectorului 1.

Rapid e mai mult decât un brand. O legendă. Locomotiva, retrasă în depou, are mai multe identităţi. Fiecare îşi revendică numele. Nu despre dreptul patrimonial aş dori să vorbesc, ci despre viaţa sau moartea unui -spirit.

Zi de zi aud voci care susţin că Primăria are altă treabă decât să finanţeze un club de fotbal sau sportul în general. Lumea mea, iubitoare de fotbal şi de mişcare, fără preconcepţii legate de misiuni administrative, vrea fotbal de calitate.

Şi cum ar putea fi din nou tribunele pline dacă jucătorii nu pot fi plătiţi? Finanţările din domeniul privat se pot număra pe degete: Viitorul, FCSB, CFR Cluj sunt câteva excepţii care nu infirmă regula.

Sportul trebuie susţinut de entităţile publice, de -Guvern?

Am promovat încă din anii 1990 ideea unei organizări de tip socios la Timişoara. N-am avut succes. Ar fi fost cea mai transparentă şi eficientă metodă de susţinere a clubului.

Au urmat anii cu fotbal la patron. După arestarea lui Marian Iancu, Nicolae -Robu, primarul Timişoarei,  n-a înţeles că suporterii doreau un nou început. Fără compromisuri. Aşa există în oraşul revoluţiei două Poli, o echipă a primarului în prima Ligă şi o a doua a Druckeriei.

ACS are conturile blocate de ANAF. Nu se poate bucura de banii cuveniţi pe drepturile de televiziune. Cea din Liga a II-a supravie-ţuieşte din abonamente, donaţii şi sponsorizări.

Modelul clubului finanţat de suporteri a fost preluat şi în alte oraşe, fără prea mare succes. 

E cea mai corectă formă de organizare. Acţionarii primesc rapoarte ale veniturilor şi cheltuielilor, în mod transparent. Dar jucătorii au cele mai mici salarii din eşalonul secund, unde evoluează echipe politice, ale primarilor.

De la Liga I în jos nu se poate vorbi de performanţă în afara cadranului politic. Nimeni nu contribuie cu bani fără un interes.

Fiind apropiat al lumii fotbalului, ştiu cât de greu i-a fost Rapidului din Liga a IV-a cu un buget de doar 50.000 de euro. Sau al lui ASU Poli de doar 300.000 de euro într-o ligă cu bugete apropiate milionului.

Dacă împărţim la numărul de jucători sumele -modice, aflăm că e mai eficient să păzeşti o poartă de bancă decât una a echipe favorite. 

Fotbalul românesc e în criză. Cel mai scump jucător român nu atinge cota de 10 milioane de euro pe transfermarkt. Deci cluburile româneşti greu se pot susţine din mercato-ul sportiv. Cât despre sponsori, să nu mai vorbim cât de greu se scot banii de la multinaţionale, unde “return payment fee”-ul a devenit o obişnuinţă, un cadru de lucru. Acolo, nu e ca la TelDrum corupţie. E return payment. Adică, mai pe şleau, semnăm contractul de sponsorizare, dar întorc 15-20% din bani către CEO. La astfel de boşi nu ajunge Codruţa Kövesi.

Aş dori să fac o mică dezvăluire, de pe vremea când eram în Consiliul de Administraţie al Clubului Sportiv Rapid, ca reprezentant al Ministerului Transporturilor, post neremunerat, singurul CA pe care l-am acceptat pe vremea când lucram în Guvern.

George Copos voia neapărat stadionul din Giuleşti. Partidul din care făcea parte era la guvernare. Făcea presiuni inimaginabile. Râvnea la bunătate de 80.000 de metri pătraţi. Mi s-a recomandat de la vârf să accept propunerea juriştilor săi. Am recurs la un tertip politicianist. I-am zăpăcit cu amendamente. Ba pro, ba contra. Până la urmă a trecut neobservat un articol prin care condiţionam concesiunea pe 49 de ani de investiţia în Peluza Sud, pe care o tot promitea. Juriştii săi nu s-au prins pe loc. Am semnat cu toţii procesul-verbal. Am fugit la ministrul Transporturilor de atunci, spunând că am acceptat varianta -Copos. L-am pus să semneze un comunicat de presă în acest sens, unde am trecut şi punctul buclucaş. Repede am sunat un corespondent Mediafax, -explicându-i punctul-cheie. Se acceptă concesiunea doar în condiţiile în care, într-un  termen prestabilit, George Copos va efectua investiţia de 2,3 milioane de euro. De pe flux a fost preluat de toată media. -Fostul viceprim- ministru a luat foc. Era obişnuit doar să -primească, nu să şi dea. Dar era prea târziu. Aşa am salvat arena Rapid, care acum se va bucura de o investiţie subs-tanţială a CNI -pentru un meci din cele -patru -organizate de România la Campio-natul European de Fotbal din 2020. 

Merită să se construiască un stadion la standarde occidentale doar pentru o singură partidă sau pentru antrenamentele marilor vedete europene?

Eu zic că nu.

În condiţiile în care din domeniul privat nu se atrag bani, acceptarea tutelei Primăriei Sectorului 1, în condiţii de maximă trans-parenţă, e compromisul minim. Corneliu Coposu avea să spună că se pot face compromisuri, dar să nu fie compromiţătoare.

Între a muri şi a trăi, eu consider că viaţa merită orice. Banii nu vin de la partid, cum insinuează unii. Apărătorii de licurici, oamenii care se opun la mişcarea de gravitaţie a pendulei strigă fault la -lege.

Sunt pe orbită falsă. Guvernul Grindeanu a promovat un act normativ prin care sportul se poate bucura de un buget de până la 5% din fondurile publice.

Deci există lege. Ce să facă primarii? Să asculte de contestatari, de mariţele sau mieliţele din media, sau să accepte proiecte de finan-ţare?

Sportul românesc trece printr-o stare de colaps. Finanţarea publică, în condiţiile unei maxime transparenţe, e balonul de oxigen, atât de necesar unor generaţii care nu mai ştiu să joace, decât să butoneze. Exemplul Franţei anilor ’90 e elocvent.

Şi mai e ceva. În Anglia, un muncitor plăteşte 100 de lire sterline pentru a vedea un meci al Arsenalului sau Liverpool-ului. La noi, media biletelor de intrare e de 10-15 lei, adică 3,4 lire. Păi ce pretenţii poţi avea ca suporter când tu nu plăteşti mai nimic?

Împotriviştii sunt asemenea cârcotaşilor de pe net care cer investigaţii serioase de presă, în condiţiile în care nu plătesc nimic.

Sunt de acord cu preluarea Rapidului de către Primăria Sectorului 1. E un compromis necompromiţător.      

Marius Ghilezan
Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite

AFACEREA LIDO: Administratorul special numit de Ministerul Turismului și-a depus mandatul

Planurile Ministerului Turismului și Antreprenoriatului de salvare a companiei Lido SA din fața falimentului sunt puse la grea încercare, după ce administratorul special și-a...

Scandal politico – diplomatic cu suspiciuni de spionaj. România interzice intrarea a 14 ziariști de la Russia Today

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe de la Moscova, Maria Zaharova, a acuzat România că a refuzat să permită intrarea a 14 cetățeni...

Președinții PSD și PNL, Ciolacu și Ciucă, fac împreună o vizită în Japonia

Doi oficiali români de rang înalt, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, fac, împreună, o vizită în Japonia. Marcel Ciolacu este președinte PSD și al Camerei...
Ultima oră
Pe aceeași temă