Analizele ศi calculele politice, de mâine încolo. Astฤzi, cât dezamฤgirea este încฤ proaspฤtฤ, doare ศi ne-a deschis porii pentru o introspecศie lucidฤ, meritฤ spuse câteva adevฤruri de bun-simศ. Poate în felul acesta reuศim sฤ ne reamintim spre cine trebuie sฤ ne îndreptฤm privirea atunci când cฤutฤm responsabilii pentru ce se întâmplฤ în aceastฤ ศarฤ.
Sฤ presupunem cฤ se întâmpla minunea. Un om extraordinar lua, ieri, 51% ศi devenea preศedinte din tur, spulberându-i pe Ponta ศi Iohannis. Ce ar fi urmat?
Douฤ lucruri: instituศiile justiศiare ar fi rฤsuflat uศurate, pentru cฤ în locul lui Traian Bฤsescu a venit un alt preศedinte dispus sฤ le ศinฤ spatele, ศi ศi-ar fi continuat procedura de extirpare a tumorii ce a fฤcut din partide ศi stat un tot malign.
Concomitent, PSD, dupฤ ce l-ar fi mazilit pe Ponta, ar fi strâns rândurile ศi, alฤturi de partenerii sฤi de guvernare, dar ศi de unii politicieni ACL, dezamฤgiศi de înfrângerea lui Iohannis, ar fi început contraofensiva. Ar fi trecut Legea amnistiei ศi graศierii, ar fi operat modificฤri la Codul Penal ศi la legile integritฤศii, pentru a bloca DNA ศi ANI, dupฤ care ar fi început mฤcar planificarea operaศiunii de suspendare a preศedintelui.
Dupฤ cum s-a vฤzut de douฤ ori în cazul lui Traian Bฤsescu, o majoritate penalฤ nu are nevoie de motive reale pentru a declara cฤ ศeful statului a încฤlcat Constituศia, aศa cฤ nu ar fi pierdut vremea cu formalitฤศile. În scurt timp, la Cotroceni ar fi ajuns Cฤlin Popescu Tฤriceanu, al cฤrui nivel de trai, neacoperit de venituri la vedere, l-a transformat în marioneta pesediศtilor.
Confruntat cu o loviturฤ de stat parlamentarฤ, susศinutฤ de o campanie propagandisticฤ bazatฤ pe minciuni, menitฤ sฤ-i erodeze sprijinul popular care l-a adus la putere, preศedintele visurilor noastre ar fi avut o singurฤ soluศie: sฤ facฤ apel la cei ce l-au votat pentru a apฤra statul de drept.
În acel moment, toศi cei care l-au votat, milioane de români, nu ar fi avut altฤ variantฤ decât sฤ iasฤ în stradฤ pentru a-ศi apฤra preศedintele ales. Altฤ soluศie ar fi fost exclusฤ, pentru cฤ este evident cฤ un PSD furibund nu doar cฤ a ratat din nou preศedinศia, dar ศi cฤ riscฤ sฤ înfunde, în masฤ, puศcฤria nu s-ar mai fi oprit acolo unde a fฤcut-o în 2012.
Ar fi decapitat sau poate chiar desfiinศat, rapid, prin decizii luate în Parlament, toate instituศiile care s-ar fi solidarizat cu preศedintele, fฤrฤ sฤ le pese nici cât negru sub unghie de Constituศie. Mai mult, ar fi întors complet spatele oricฤrui protest venit dinspre capitalele occidentale ศi ar fi ignorat complet riscul sancศiunilor ce ar fi urmat, dupฤ reศeta lui Viktor Orban.
Vi se pare un scenariu exagerat? Comparaศi cu contextul anului 2012 ศi o sฤ vedeศi cฤ presiunea gândului cฤ USL trebuia sฤ mai coabiteze încฤ doi ani cu un preศedinte ศi cu câteva instituศii ostile era mult mai micฤ decât ar fi fost azi, dacฤ un preศedinte antisistem câศtiga preศedinศia. De ce?
Pentru cฤ ar fi urmat cinci, poate chiar zece ani de mandat ai unui om cel puศin la fel de îndârjit ca ศi Bฤsescu, dar ajutat de contextul în care ofensiva DNA ศi SRI împotriva PSD ศi a corupศilor din toate partidele, plus cea împotriva afaceriศtilor pฤpuศari sunt mult mai avansate ศi prezintฤ un risc mult mai mare pentru principalul partid de guvernฤmânt decât acum doi ani.
Dacฤ PSD ar fi ศtiut în 2012 câศi dintre liderii sฤi o sฤ ajungฤ în arest sau o sฤ fie condamnaศi ศi cฤ o sฤ fie împiedicat sฤ fructifice toate oportunitฤศile de a pune pe butuci instituศiile care îi stau ca un nod în gât, l-ar fi demis pe Traian Bฤsescu fฤrฤ nici cea mai micฤ ezitare. ศi-ar fi dus pânฤ la capฤt puciul, chiar dacฤ asta ar fi dus la ieศirea României din UE ศi NATO.
Aศadar, orice preศedinte angajat în distrugerea totalฤ a reศelelor politice mafiote s-ar fi bazat, s-ar baza, în final, pe noi ca sฤ ieศim în stradฤ ศi sฤ îl apฤrฤm de rฤzbunarea celor deposedaศi de privilegii ศi imunitate. Pe el, instituศiile vitale, statul de drept, democraศia. Dupฤ cum se vede azi în Ungaria ศi dupฤ cum s-a vฤzut de fiecare datฤ în momentele critice de existenศฤ ale tuturor democraศiilor, cetฤศenii sunt esenศa, dar ศi ultimul bastion al statului de drept.
Când ei îศi fac datoria ศi rezistฤ, uneori chiar cu preศul vieศii, în faศa abuzurilor, democraศia triumfฤ. Când ei abdicฤ de la misiunea ce le revine, autoritarismul, corupศia sau chiar dictatura câศtigฤ.
Concluzia banalฤ, dar pe care cel mai adesea o ignorฤm, este cฤ dorinศa noastrฤ de a trฤi într-o ศarฤ civilizatฤ depinde, în final, de ce suntem dispuศi sฤ facem, fiecare dintre noi, pentru a trฤi într-o comunitate în care sฤ avem un cuvânt de spus în deciziile ce ne privesc, în care distribuirea avuศiei comune sฤ ศinฤ cont de nevoile comune ศi în care nimeni sฤ nu fie deasupra legii.
Ce înseamnฤ, concret, toate astea, acum, a doua zi dupฤ ce am primit confirmarea oficialฤ cฤ, în scurt timp, am putea avea un preศedinte care întruchipeazฤ tot ce este mai rฤu în ศara asta? Înseamnฤ cฤ, de fapt, lucrurile de care ne temem cel mai tare cฤ s-ar putea întâmpla dupฤ ce el va ajunge ศeful statului s-ar fi putut întâmpla ศi dacฤ alegerile ar fi fost câศtigate ศi de cel mai vrednic dintre români.
Pentru cฤ preศedintele conteazฤ enorm, mai ales într-o societate ca a noastrฤ, unde indicele „ecartul puterii“ este aproape de nivelul Rusiei ศi Arabiei Saudite, dar nu poate de unul singur nici ridica, nici îngenunchea o ศarฤ. Fฤrฤ sprijinul nostru nu poate reuศi în lucrurile bune pe care vrea sฤ le facฤ; fฤrฤ complicitatea noastrฤ, fฤศiศฤ sau tacitฤ, nu poate sฤ-ศi ducฤ la îndeplinire planurile distructive.
Fฤrฤ susศinerea noastrฤ nu ar putea câศtiga bฤtฤliile cu o clasฤ politicฤ roasฤ de putreziciune (dupฤ cum s-a dovedit cu vârf ศi îndesat cu ocazia celor douฤ referendumuri de demitere a lui Traian Bฤsescu); prin opoziศia noastrฤ îl putem împiedica sฤ-ศi dea mâna cu aceeaศi clasฤ politicฤ nevolnicฤ pentru a reveni la modelul de guvernare ante-2005.
Aceastฤ realitate incontestabilฤ ar trebui sฤ ne facฤ sฤ ne întrebฤm dacฤ nu cumva nu dฤm prea multฤ importanศฤ alegerilor prezidenศiale. Chiar ar conta atât de mult ce fel de om este preศedintele ศi ce crede în sinea sa, când nu este nici o camerฤ video prin preajmฤ, dacฤ noi i-am limita potenศialul de a face rฤu prin intervenศia noastrฤ fermฤ în faศa oricฤrui derapaj?
Ar conta doar potenศialul sฤu de a face bine, care ar putea fi mai mic sau mai mare, dar potenศialul sฤu de a distruge o ศarฤ ar fi irelevant, pentru cฤ nu ar ajunge niciodatฤ sฤ ศi-l manifeste. Pentru cฤ nu l-am lฤsa sฤ o facฤ!
Monica Macovei, cel mai radical ศi mai activ apฤrฤtor al statului de drept ศi al justiศiei independente, a fost votatฤ de 450.000 de români. Avem aproape o jumฤtate de milion de compatrioศi care îศi doresc, fฤrฤ dubii, fฤrฤ ezitฤri, o ศara ca afarฤ.
Ar fi fost suficient ca 1% sฤ fi pichetat Parlamentul în „marศea neagrฤ“ pentru a transmite un semnal puternic cฤtre parlamentari cฤ oamenii cinstiศi nu vor accepta o asemenea sfidare din partea unor infractori ศi a prietenilor lor.
Ar fi fost de-ajuns ca 2% din ei sฤ protesteze sub ferestrele procurorului general Tiberiu Niศu sau ale ministrului Justiศiei, Robert Cazanciuc, în ziua în care au vrut sฤ-ศi impunฤ oamenii în fruntea secศiilor principale din DNA, peste capul Laurei Codruศa Kovesi, pentru ca aceศtia sฤ renunศe fฤrฤ sฤ fie nevoie de nici o ameninศare din partea americanilor. Într-o ศarฤ amorศitฤ ca a noastrฤ, 10.000 de oameni protestând zile în ศir echivaleazฤ cu o micฤ revoluศie!
Demonstraศiile publice de protest au fost, însฤ, minore. Chiar ศi aceศti aproape o jumฤtate de milion de români, dintre care aproape 100.000 din Bucureศti, au preferat sฤ lase riposta pe mâna diplomaศilor strฤini, a preศedintelui, a ศefilor de instituศii. Oamenii responsabili care au simศit nevoia sฤ iasฤ în stradฤ pentru a-ศi dubla „like“-urile de pe Facebook cu fapte nu au depฤศit o sutฤ.
Imaginaศi-vฤ 10% din aceศti oameni ce pot face! Ar îndrฤzni vreun preศedinte sฤ semneze o lege a amnistiei cu 50.000 de oameni protestând în Piaศa Universitฤศii?! Cât i-ar lua cuiva sฤ îl bage înapoi la zdup pe Voiculescu când Capitala ar fi blocatฤ de manifestaศii?! Maximum o zi! Cine ar îndrฤzni sฤ se atingฤ de DNA, de Înalta Curte, de ANI, de Curtea Constituศionalฤ dacฤ zeci de mii de oameni ar face zid în faศa lor?! Nimeni.
A dat el înapoi Orban, micul Putin, de la taxa pe internet, când s-a vฤzut cu 100.000 de oameni în stradฤ. Nu existฤ astฤzi nici un politician român care sฤ aibฤ mฤcar un sfert din tupeul cu care îศi înfruntฤ el cetฤศenii. Nu existฤ nici un PSD-ist care sฤ nu paralizeze de fricฤ ศi sฤ nu dea bir cu fugiศii dacฤ zece oameni s-ar lega cu lanศuri de uศa biroului sฤu.
Puterea noastrฤ de a ne face singuri dreptate, paศnic ศi doar atunci când avem legea de partea noastrฤ, forศa potenศialฤ de a trasa limitele pe care nici un politician sau demnitar nu are voie sฤ le depฤศeascฤ nu înseamnฤ cฤ nu trebuie sฤ ne pese pe cine votฤm. Nu înseamnฤ cฤ nu trebuie sฤ îl alegem pe cel mai bun dintre candidaศi, pe cel ce rezoneazฤ cu aspiraศiile noastre. Nici vorbฤ!
Înseamnฤ doar cฤ trebuie sฤ privim o astfel de opศiune ca pe un bonus la ceea ce noi reuศim sฤ impunem clasei politice ศi sฤ obศinem prin puterile proprii, care nu sunt de neglijat. Înseamnฤ cooptarea unui aliat care poate da mai multฤ forศฤ ศi eficienศฤ acศiunilor noastre. Lipsa lui, însฤ, nu echivaleazฤ cu sfârศitul. Pierderea unui aliat este motiv de supฤrare, dar nu unul pentru deznฤdejde, abandon ศi convingere oarbฤ cฤ sprijinul extern este unica salvare. A trecut vremea aceea!
Morala (ศi a) acestor alegeri este cฤ a vota o datฤ la patru sau cinci ani nu înseamnฤ a fi un bun cetฤศean. A vota o datฤ la patru sau cinci ani nu garanteazฤ schimbarea României, pentru cฤ presupune transferarea întregii responsabilitฤศi exclusiv pe umerii celor pe care îi alegem. Iar cei pe care îi alegem nu vor putea face niciodatฤ singuri tot ce aศteptฤm. Chiar dacฤ îศi doresc asta mai mult decât orice pe lume! Au nevoie de sprijinul dar ศi de corecศiile noastre zilnice.
Dacฤ vrem sฤ avem o ศansฤ sฤ trฤim într-o ศarฤ aศa cum ne-o dorim, trebuie sฤ facem mult mai mult decât facem acum. În primul rând, sฤ folosim arme mai sofisticate ศi mai eficiente pentru a sancศiona abuzurile celor ce ne conduc, dar ศi pentru a sugera celor de bunฤ credinศฤ corecศiile necesare. Comentariile pe Facebook nu vor schimba România. Scrisorile de protest, pichetele ศi mai ales demonstraศiile de stradฤ pot fi un început. ศi nu din an în Paศte, ci în fiecare zi când vedem ceva ce ne revoltฤ: de la spitale mizere la drumuri proaste.
Însฤ ele ne ajutฤ doar sฤ ne apฤrฤm. Dacฤ nu vrem sฤ rฤmânem permanent în defensivฤ ศi sฤ învingem, trebuie sฤ schimbฤm regulile jocului, sฤ luptฤm pe teritoriul politrucilor. Iar asta nu se poate face fฤrฤ a intra în politicฤ.
Din fericire, scorul obศinut de Monica Macovei este încฤ o confirmare cฤ un nou partid are ศanse reale de succes. Cele 450.000 de voturi luate dupฤ numai douฤ luni de campanie, aproape exclusiv pe internet, nu doar cฤ nu reprezintฤ o înfrângere, constituie chiar un succes surprinzฤtor. Fฤrฤ supฤrare, dar numai naivii sau cei ce nu au încredere în matematicฤ, în statisticฤ, în special, s-ar fi putut aศtepta la mult mai mult. Cu o prezenศฤ aproape de zero pe televiziuni, în doar douฤ luni, cum sฤ ajungi mฤcar o datฤ în casa fiecฤrui român pentru a avea o ศansฤ sฤ audฤ ce ai de spus?
Din acest punct de vedere, alegerile de ieri pot reprezenta, într-adevฤr, un nou început. Cu douฤ condiศii. Prima: Monica Macovei sฤ fi înศeles, mฤcar acum, potenศialul politic imens pe care îl are, sฤ îศi lase deoparte inhibiศiile ศi temerile ศi sฤ se implice total în ridicarea unui nou partid.
A doua condiศie: oamenii de calitate ai României sฤ renunศe ศi ei la pasivitate ศi temeri ศi sฤ se alฤture noului proiect. Sฤ intre în politicฤ ศi sฤ îศi asume dificila misiune de a-ศi convinge semenii cฤ pot sฤ le ofere mai mult decât politicienii nฤrฤviศi la rele! Cฤ le cunosc problemele, cฤ le pasฤ de ele ศi cฤ au soluศii.
Altfel, ศi în 2016, ศi în 2019, ศi cine ศtie câศi ani de acum încolo, ne vom regฤsi în fiecare luni de dupฤ vot la fel de deznฤdฤjduiศi ศi pesimiศti ca astฤzi, sau ca acum doi ani, când scriam rândurile de mai jos:
„Cum rฤmâne cu oamenii de calitate ai României? Cum se face cฤ au rฤmas iar pe post de spectatori, în timp ce alลฃii vor decide în continuare cum trebuie sฤ arate ลฃara lor? Cum de nu înลฃeleg cฤ tocmai nivelurile de imoralitate ลi iresponsabilitate la care au ajuns partidele existente le oferฤ o ลansฤ imensฤ pentru a începe o nouฤ construcลฃie politicฤ?
Un posibil rฤspuns: le lipseลte curajul. Deลi mulลฃi au construit cariere ลi afaceri de la zero, le tremurฤ genunchii când se gândesc sฤ facฤ acelaลi lucru cu un partid. Aลteaptฤ cu toลฃii sฤ fie invitaลฃi într-unul gata ridicat, mฤcar «la roลu».
Refuzฤ gândul cฤ aลteptând acest lucru s-ar putea sฤ nu se întâmple niciodatฤ. Cฤ ลi ei, ลi copiii, ลi nepoลฃii lor ar putea sฤ umble pânฤ la moarte tot cocoลaลฃi, pentru cฤ stฤpânii casei în care trฤiesc sunt niลte pigmei, care de cele mai multe ori îi trateazฤ ca pe niลte musafiri nepoftiลฃi.
Cei ce ar putea da o nouฤ faลฃฤ României refuzฤ sฤ accepte cฤ ei sunt cei chemaลฃi sฤ refacฤ totul, din temelii. Cฤ ei, ลi nu alลฃii, trebuie sฤ aibฤ viziunea casei deja ridicate, care sฤ fie pe mฤsura aspiraลฃiilor lor, sฤ viseze la ea, sฤ-i ลlefuiascฤ detaliile în mintea lor de o mie de ori înainte de a aลterne planurile pe hârtie, sฤ gฤseascฤ banii pentru a cumpฤra materialele, sฤ recruteze echipa alฤturi de care vor munci cot la cot, sฤ aibฤ flexibilitatea de a accepta cฤ vor trebui sฤ schimbe planurile pe parcurs, în funcลฃie de evoluลฃia mediului înconjurฤtor, cฤ vor trebui sฤ-ลi descopere resurse de creativitate pe care nu credeau cฤ le au pentru a gฤsi noi tehnici care sฤ rฤspundฤ schimbฤrilor de plan.
De cele mai multe ori, la invitaลฃia de a ridica o casฤ elitele autentice ale României sosesc în frac, cu o sticlฤ de ลampanie în mânฤ ลi eventual cu un cadou pentru gazdฤ. Iar când vฤd cฤ, în locul unei tฤieri de panglicฤ urmatฤ de o cinฤ festivฤ, îi aลteaptฤ un teren viran, se simt dezamฤgiลฃi.
Invitaลฃia de a contribui la începerea ลantierului sau chiar de a conduce lucrฤrile îi jigneลte – «Eu am crezut cฤ aici e vorba de o chestie serioasฤ, dar ฤลtia nu au nimic…». Dar pentru cฤ tot s-au îmbrฤcat frumos ลi nu le vine sฤ încheie noaptea fฤrฤ o petrecere, trag cu ochiul la casele din vecinฤtate, deja ridicate.
În final, bosumflaลฃi, vor bate la uลa uneia dintre ele, chiar dacฤ este dฤrฤpฤnatฤ, miroase urât, dinฤuntru rฤsunฤ manele, iar gazdele sunt niลte tâlhari simpatici. Mai bine sฤ se simtฤ dezamฤgiลฃi, dar cu un acoperiล deasupra capului ลi înconjuraลฃi de oameni de nimic, decât sฤ înfrunte spaima cฤ visele lor s-ar putea sฤ-i lase lefteri, secฤtuiลฃi de energie, singuri, sub cerul liber.
Groaza de eลec este combustibilul care îi alimenteazฤ pe majoritatea oamenilor deลtepลฃi ลi performanลฃi ai României. Din pฤcate, el ne ลi limiteazฤ. Dacฤ tot ce gฤsim în interiorul nostru va continua sฤ aibฤ o cifrฤ octanicฤ atât de scฤzutฤ, vom rฤmâne pe veci o elitฤ de tractoriลti.
Hฤrnicia, puterea de a rezista condiลฃiilor adverse, de a desลฃeleni un pฤmânt rฤmas sterp mult prea multฤ vreme ne vor pune mâncare pe mese. Dar nu ne vor ajuta sฤ urcฤm la urmฤtorul nivel.
Curajul ลi idealismul reprezintฤ combustibilul de care are nevoie o ลฃarฤ ce vrea sฤ se desprindฤ din noroi. El poate fi livrat doar de oameni care atunci când se lovesc de obstacole aleg sฤ le mai ลi dฤrâme, nu doar sฤ le ocoleascฤ. ลi care atunci când se întâlnesc cu o ลansฤ istoricฤ se gândesc mai mult la ce ar putea câลtiga din ea, ลi nu doar la ce vor pierde dacฤ eลueazฤ.“