Asa-zisele reorganizari instrumentate in ultimii 16 ani de stat nu au fost decat actiuni intentionate de distrugere a fostelor mari companii.
Majoritatea SA-urilor din judetul Constanta au fost falimentate in mod voit pentru ca apoi sa fie vandute pe bucati, la preturi ridicole.
Fostele mari "intreprinderi" ale regimului comunist au incercat dupa 1989 sa reziste rigorilor impuse de noua economie de piata. La jumatatea anilor ‘90 unele dintre ele, foste IAS-uri sau fabrici din diverse domenii, pareau sa supravietuiasca noilor cerinte. Intr-un singur deceniu situatia s-a schimbat insa radical, iar in prezent mai exista doar aproximativ 10% din fostele firme de stat. Restul au fost "privatizate" de catre stat, prin aceasta intelegandu-se ca au fost dezmembrate si vandute pe bucati, la preturi mult sub valoarea lor reala. S-a spus ca nu au rezistat rigorilor capitaliste si competitiei acerbe din nou instaurata democratie. Realitatea este insa cu totul alta, si anume ca vina pentru aceste privatizari esuate o poarta statul prin institutiile sale create special pentru astfel de scopuri. Fie ca s-au numit FPS, RAPPS, APAPS sau mai nou AVAS (Agentia de Valorificare a Activelor Statului), aceste entitati au facut totul pentru a destabiliza un sector care avea sanse reale de a supravietui. Guvernele vremurilor trecute, indiferent de culoarea lor politica, au lansat programe "de relansare a economiei" care au semnat practic condamnarea la moarte a fostelor mari companii. La jumatatea anilor ‘90, SA-urile (societati pe actiuni) cu capital majoritar de stat create pe ruinele fostelor intreprinderi comuniste au fost incurajate sa contracteze credite uriase de la diverse banci agreate de stat. Firme mari si puternice precum Olimpus SA Mangalia, Toplacer Topraisar, IAS Tortomanu etc. au luat sume uriase de la Banca Agricola, Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor si mai ales Bancorex, unitati care nici nu mai exista in prezent. Dupa cativa ani, o data cu schimbarea puterii, aceste firme s-au trezit in faliment pentru ca bancile si-au schimbat politica de calcul a dobanzilor si penalitatilor, iar ele nu mai puteau face fata noilor conditii impuse. Atunci a intrat in scena FPS, care impreuna cu SIF au demarat primele asa-zise privatizari. De la inceput politica acestor institutii a fost sa scoata la vanzare unele active, pentru a "rentabiliza" ceea ce mai ramanea din companiile aflate in reorganizare judiciara. Prin licitatii asa-zise publice si pseudolegale s-au vandut pe sume ridicole active extrem de valoroase. In final s-a vandut tot, dar de la nici una din firme nu s-a recuperat totalul datoriilor.
Agentia vinde tot
In momentul de fata, AVAS are pe lista datornicilor sai zeci de mari firme din judetul Constanta, fiecare dintre acestea avand de rambursat milioane de dolari. Este vorba in primul rand de mostenirea defunctei Bancorex, ale carei creante au fost preluate de Agentie inca din 2005. Problema este ca AVAS continua politica de dezintegrare "pe doi bani" initiata de FPS si continuata apoi de RAPPS si APAPS. Expertizele intocmite pentru activele de la Toplacer Topraisar demonstreaza ca Agentia a subevaluat intentionat aceste bunuri, desi teoretic nu ar avea acest interes (are totusi de recuperat cateva milioane de dolari in acest caz). Astfel, o instalatie finlandeza de sortare a semintelor care in 2000 costa 2,6 milioane de dolari a fost evaluata de AVAS la numai 460.000 USD. Asa s-a intamplat la aproape toate fostele mari firme de stat, acum aflate pe lista datornicilor. AVAS nu pare interesata de recuperarea efectiva a creantelor, ci de vanzarea sub pretul pietei.
Interese obscure
La adresa AVAS sunt lansate acuze grave, potrivit carora conducerea prefera sa vanda unor anumite persoane protejate. Rude de demnitari au pus mana pe active interesante din judetul Constanta, in calitatea lor de actionari majoritari ai unor SRL-uri obscure. AVAS-ului i se imputa si practici neortodoxe in timpul unor asa-zise etape de privatizare. In cazul Petrominului de exemplu a fost acceptat foarte usor dosarul unui grec cunoscut pentru falimentarea unui santier din SUA, in timp ce un consortiu format din Algoritm Consult si Asociatia Salariala Petromin a fost scoasa din cursa din motive ridicole, spunandu-se ca PAS-ul nu are experienta in domeniu (!). S-a profitat de faptul ca asociatia fusese nou-infiintata, desi membrii asociatiei sunt toti fosti angajati. Privatizarea Petromin este inca obiectul unui litigiu aflat acum in faza de recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Preluarea pachetului majoritar de actiuni este inghetata pana la finalizarea procesului. Fosta conducere AVAS a fost acuzata in acest caz ca a schimbat membrii Comisiei de privatizare, tocmai pentru a lua o decizie impotriva PAS-ului. Un alt caz straniu este cel al privatizarii Dobromin, unde un consortiu format din firme constantene a fost inlaturat din cursa pentru preluarea pachetului majoritar tot printr-un tertip al Agentiei. "Alianta" dobrogeana a fost descalificata, astfel ca Dobromin a fost preluata de un consortiu condus de firme agreate de AVAS.
In pericol
In mod surprinzator, dupa aproape 17 ani de la Revolutie, in judetul nostru mai exista cateva mari companii care se incapataneaza sa reziste pe noua piata. Ele au trecut prin repetate privatizari controversate si continua sa aiba deasupra lor spectrul lichidarii judiciare. De-a lungul timpului, ele au acumulat datorii uriase, iar de acest lucru profita AVAS, care si-a casigat renumele de calau al acestor societati. Practica demonstreaza ca sub "obladuirea" agentiei active de miliarde de lei sunt vandute la preturi ridicole unor protejati. De suferit au avut mii de oameni, care si-au pierdut locurile de munca din cauza acestor asa-zise privatizari.
Falimentati de stat
"Datoriile acumulate de noi au fost din cauza investitiilor ordonate de sus, pe cand FPS-ul era actionarul majoritar. Nu am facut investitii pentru ca asa am vrut noi, ci pentru ca asa ni se cerea la acea vreme. Instalatia finlandeza cumparata la finele anilor ‘90 ne-a costat 2,6 milioane USD, iar acum a fost evaluata la vreo 500.000 USD. La Toplacer Topraisar s-a vandut aproape totul, restul sumei nerecuperate urmand a fi probabil sters. De fapt, statul ar fi trebuit de la bun inceput sa preia intreaga creanta pe care tot el a propus-o, si nu doar debitul nerecuperat. Oricum, creanta cu care figuram pe listele AVAS reprezinta un debit nereal, la datoria initiala fiind calculate penalitati si dobanzi foarte mari."
Dumitru Florea, fost director general Toplacer Topraisar
