„Petrecerea cârnaţilor“ este un suflu de aer proaspăt, care uimeşte şi amuză în egală măsură.
„Petrecerea cârnaţilor”/”Sausage Party” este o animaţie care râde de orice şi oricine, într-o ava-lanşă de glume fără perdea şi extraordinare paralele cu cele mai fierbinţi subiecte din presa mondială. Scenariştii Kyle Hunter, Ariel Shaffir, Seth Rogen şi Evan Goldberg au obţinut, cu această peliculă, un succes indiscutabil, atât ca abordare (o parodie la adresa dulcegelor animaţii Dreamworks, Disney şi Pixar), cât şi ca interpretare şi execuţie.
Acţiunea are loc într-un supermarket unde alimente de toate felurile visează la momentul când oamenii le vor culege de pe rafturi, ducându-le într-un tărâm unde vor putea trăi veşnic, lipsite de orice griji. Paralela cu diverse religii şi promisiunile lor, ca şi viziunea lor despre viaţa de apoi revin constant în trăsnita aventură a eroilor comestibili. Pe lângă creator al poveştii, Seth Rogen este şi vocea lui Frank, un cârnat care de-abia aşteaptă momentul cel mai important al vieţii sale: cel când va pune mâna pe chifla Brenda (Kristen Wiig).
Aşezaţi alături pe raft, dar despărţiţi de ambalajul care îi ţine prizonieri alături de alţi cârnaţi şi chifle, Frank şi Brenda se uită cu jind unul la celălalt, aşteptând ma-rea întâlnire. Doar că aceasta survine într-un mod cât se poate de neaşteptat şi zvonul că pleca-rea din supermarket nu este decât începutul unor orori inimaginabile îi face pe cei doi eroi să exploreze raioanele magazinului pentru a descoperi adevărul.
Exagerat descrisă de un cronicar american drept “ceea ce ar ieşi de la Pixar dacă toţi angajaţii ar avea sifilis”, animaţia te ia încontinuu prin surprindere cu aluziile sexuale, dar şi cu glumele pe seama ciudăţeniilor şi a conflictelor anumitor comu-nităţi, religii şi naţiuni. Faptul că antagonistul este Douche, un irigator vaginal transformat în psihopat când aventurile lui Frank şi Brenda împiedică achiziţia sa de către o frumoasă cumpărătoare, arată clar cât de neaşteptată este abordarea şi care sunt zonele explorate de umorul lui Rogen şi al echipei sale de scenarişti. Sperăm ca eventualii spectatori să cerceteze cu atenţie afişul şi să respecte rating-ul CNC: filmul acesta chiar nu este pentru copii. Profund antireligios, “Petrecerea cârnaţilor” are şi un evident mesaj politic care li se va potrivi cu siguranţă şi spectatorilor nu -foarte curioşi dacă Frank şi Brenda vor face, în cele din urmă, cele nefăcute. Situaţia globală a refugiaţilor, terorismul, extre-mismul de orice fel, tensiunile dintre evrei şi musulmani sau cele dintre Statele Unite şi Mexic îşi fac, rând pe rând, apariţia printre glumele animaţiei: “Petrecerea cârnaţilor” ar putea fi cea mai amuzantă satiră mainstream ieşită de la Hollywood de la “Tropic Thunder”/”Furtună tropicală încoace”.
Pe lângă Wiig şi Rogen, îi mai auzim pe colaboratorii frecvenţi ai lui Rogen, de la Jonah Hill şi Michael Cera (lansaţi acum aproape un deceniu în Superbad) la Paul Rudd, James Franco, Danny McBride şi Bill Hader, cu care Rogen a împărţit des afişul în ultimul deceniu. Salma Hayek este un taco ultracatolic, iar Edward Norton oferă unul dintre cele mai bune roluri vocale au-zite vreodată pe marele ecran. Noi nu l-am recunoscut până la sfârşitul apoteotic al “Petrecerii”, o explozie a dezmăţului fără nicio oprelişte.
Regia: Greg Tiernan, Conrad Vernon; Cu: Seth Rogen, Paul Rudd, Michael Cera, Kristen Wiig, Jonah Hill, James Franco
Premiera în România: 12 -august.
