15.7 C
București
vineri, 3 mai 2024
AcasăSpecialPopas la masa haiducului

Popas la masa haiducului

Mai mulţi elevi din Sighetu Marmaţiei vor produce un film după legenda „Popas la masa Pintii”.

 

Copiii de la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Dr. Ioan Mihalyi de Apşa” din Sighetu Marmaţiei trăiesc, în aceste zile, cea mai frumoasă experienţă din viaţa lor. În acest colţ de ţară, şcolarii, sprijiniţi de profesoara Mariana Şuştic, realizează o producţie folclorică avându-l ca personaj principal pe Pintea Viteazul. Chiar dacă nu sunt specializaţi în regie, scenariu, actorie, scenografie şi editare de film, elevii au reuşit să creeze o poveste după legenda ,,Popas la masa Pintii”, să joace şi să producă materialul filmat. CD-ul cu filmul realizat de micii artişti va fi lansat în această lună la Sighetu Marmaţiei.

Piatra care indică comoara

Drumul care duce spre comoara legendarului Pintea Viteazul din Maramureşul istoric trece prin Borşa, leagă Moiseiul de Săcel şi coteşte apoi brusc spre Izvorul Albastru, până la poalele Muntelui Bătrâna. Aici natura şi istoria merg victorioase înainte. Sub soarele încă rece, muntele invită turiştii să-l exploateze, să-l urce, să-i dezlege tainele, şi să-i descopere legendele. Ascunzătoarea comorilor lui Pintea este însemnată de veacuri cu o piatră sub formă de masă aşezată între prăpăstii. În jurul ei domneşte o pace fără cusur. La prima vedere, nimic nu face trimiteri la istorie, nimic nu trezeşte amintiri, nici un detaliu nu sugerează tragedii. Şi totuşi, această piatră tocită de ploi şi de trecerea anilor nu-i o piatră oarecare, ci mai degrabă e un templu ce poartă-n el toată setea de dreptate a legendarilor noştri strămoşi, dar şi un greu blestem pentru cei care nesocotesc jerfele făcute de-a lungul veacurilor în numele neamului, spune legenda locului.

Urmaşii lui Pintea

În jurul pietrei lui Pintea, acolo sus pe Muntele Bătrâna, elevii clasei a VIII-a de la Şcoala „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa” din Sighetu Marmaţiei, ascultau legenda lui Pintea Viteazul cu aceeaşi emoţie ca la o lecţie unde se preda ştiinţa de a trăi. „Este legea naturii ca fiecare să-şi aducă aminte cu pietate de faptele însemnate ale străbunilor săi”, le spunea profesoara Mariana Şuştic.

Legenda, subiect de concurs

Legenda „Popas la masa Pintii” a făcut obiectul unui concurs de scenarii între copiii Şcolii ,,Dr. Ioan Mihalyi de Apşa” din Sighetu Marmaţiei. Câştigători au fost desemnaţi cei din clasa a VIII-a. Pe cât de mândri erau de reuşita lor, pe atât de emoţionaţi păreau de încărcătura locului. Au auzit de la părinţii, bunicii şi străbunicii lor cum că, în fiecare an, în Vinerea Mare, înaintea Sfintelor Sărbători de Paşte, piatra sub formă de masă se roteşte uşor, stâncile prăpastiei se deschid şi din adâncuri ţâşnesc lumini albastre. Aici, câştigătorii concursului urmează să joace rolurile pe care singuri şi le-au distribuit în propriul scenariu. Se apropie de piatră cu un sentiment aproape religios. Deşi au auzit legenda de zeci de ori până acum, o relatează pe rând cu aceeiaşi trăire vecină cu lacrima. „Cu sute de ani în urmă, aici, la această piatră, haiducul Pintea îşi avea locul lui tainic de întâlnire cu tovarăşii lui. După ce se adunau, scoteau desagii cu bogăţiile prădate şi făceau planuri: câte dintre ele să fie date celor sărmani şi câte să fie păstrate pentru «zile negre». Cele ce trebuiau puse spre a fi păstrate erau luate şi, asemenea oricărui loc tainic, printr-o tehnică numai de Pintea şi ai lui ştiută, erau ascunse între stânci”, povesteşte profesoara Mariana Şuştic.

Comoara şi blestemul

Pintea, după cum se ştie, a fost trădat şi ucis. „O mare parte din oamenii lui au fost prinşi de stăpânire şi pedepsiţi. Câţiva au scăpat. S-au întors la ai lor, fără să fie ştiuţi, şi şi-au continuat viaţa. Au transmis la urmaşii lor, în mare taină, ce ştiau despre locurile tainice ale haiducilor. Aşa s-a ajuns să se ştie peste timp de cele petrecute. Aşa a auzit de comorile haiducilor un sătean de pe Valea Repedii. Gospodăria lui era mică şi, deşi nu avea copii, munceau din greu, el şi nevasta sa, să-şi ducă traiul zilnic. Parcă nu avea spor la nimic din ce făcea. Sătul de atâta sărăcie şi necaz, ce s-a gândit el: se apropiau Sfintele Paşti; ce-ar fi să-şi încerce norocul şi să meargă la locul tainic al haiducilor şi, cu puţin noroc, poate va pune mâna pe ceva bănet şi-şi va mai îndulci traiul. S-a pregătit încă din Joia Mare să ajungă la locul tăinuit. Şi-a luat iapa şi o pereche mare de desagi şi dus a fost. Ştia unde e locul tăinuit şi misterul legat de acel loc. Mai ştia din auzite că, în anumite zile din an, deasupra comorilor ardea un floc mocnit cu flacără albăstruie. În timp ce în toate bisericile se săvârşea Prohodul Domnului Isus Hristos, el aşteptă, aproape de masă, să se întâmple minunea. Deodată, se auzi un scârţâit uşor. Masa începu să se rotească pământul se cutremură, hăul se mărea, şi ieşea o lumină. Cu sufletul strâns, luă desagii intră şi şi-i umplu apoi, repede-i puse pe iapă şi porni în grabă la vale. În urma lui pământul iar începu a se cutremura. Vântul, care până atunci adia uşor, treptat, treptat prinse putere. Pădurea începu să freamăte apoi, să se agite tot mai mult. Se porni o ploaie puternică, tunetele zguduiau pămîntul şi fulgerele brăzdau cerul. Omul nostru înfricoşat mâna din toate puterile iapa cu desagii, parcă-l urmărea ceva.Pe unde trecea el prin pădure au început a cădea copacii. S-a format, astfel, un culoar de vreo cinci metri. Mai avea puţin până să ajungă acasă. Era ud şi spaima-i desfigurase chipul. Încă puţin, un ultim efort. În zare se vedea casa lui. „Încă puţin…şi sunt bogat”, îşi spuse omul. A ajuns la poartă cu calul în spume. N-a apucat să intre-n curte, că s-a prăbuşit la pământ. Plătise comoara cu preţul vieţii”, încheie Mariana Şuştic.

Şcoală şi film

Profesoara Mariana Şuştic nu este la prima experienţă cinematografică. În urmă cu câţiva ani, aceasta a „turnat” filmele ,,Podul Miresei” şi ,,Roza Rozalina”, ambele inspirate din legende autohtone. Mariana Şuştic a adunat legende de la profesori şi bătrâni, le-a prelucrat pentru a fi pe înţelesul tinerilor cititori. Acestea au fost apoi traduse în limba engleză şi lansate, în anul 2004,în cartea ,,Legendele Maramureşului”, care cuprinde câteva legende adunate de pe Valea Izei (Podul Miresei, Piatra Gutâiului, Lacrima Împăratului, Legenda lui Dragoş-Vodă etc.). Filmele şi cartea sa au ajuns peste hotare.

Cele mai citite

Sub-ocuparea, noul șomaj

În 2023, aproape 100.000 de români erau „sub-ocupați". Intră în această categorie persoane disponibile să lucreze mai multe ore decât o cere locul de muncă...

România, debut de vis la Campionatul European de Culturism şi Fitness! Sportivii noștri au cucerit 21 de medalii în prima zi

Lotul național al României a câștigat un număr record de 21 de medalii (11 de aur, 6 de argint și 4 de bronz) în...

Clienții români ai armatei private a Lukoil

Rușii de la Lukoil desfășoară în România o ”armată privată” mascată sub forma unei companii de protecție și pază, Traun Guard HMS, fostă...
Ultima oră
Pe aceeași temă