» Expozitia "Culorile razboiului", gazduita pana pe 10 iulie de Cercul Militar National, prezinta 150 de lucrari inedite, apartinand artistilor care au insotit Armata Romana in campaniile din anii 1941-1945.
» Lucrarile in tus, creion sau tempera au fost salvate de un ofiter, desi regimul comunist a distrus o parte din ele, si redescoperite recent de tanarul Adrian Buga, student la Istoria si Teoria Artei.
» Printre tinerii pictori care au facut parte din "plutoanele de propaganda" din timpul razboiului s-au numarat artisti precum Alexandru Ciucurencu, Dumitru Ghiata, Ion Musceleanu, Traian Sfintescu, Petre Sutianu, Alexandu Tipoia.
"Lucrarile din acest album au drept principal atu faptul ca sunt rezultatul unei experiente nemijlocite pe campurile de lupta, ca sunt opera unor artisti-combatanti, cum sunt numiti astazi cei aflati in pozitii similare in Irak sau Afganistan", scrie Adrian Buga in prefata albumului care insoteste expozitia. Proiectul s-a nascut din pasiunea de a descoperi si de a pune in valoare opere de arta pe a caror stralucire s-a asezat praful uitarii. Lucrarile prezentate in expozitie au o istorie aparte: un ofiter le-a salvat de la distrugerea la care fusesera condamnate imediat dupa razboi si le-a conservat, in asteptarea unor vremuri mai bune. "Cand intamplarea m-a facut sa ajung la ele, am avut revelatia unei descoperiri deosebite si am stiut ca pagina de istorie pe care o reprezinta trebuie adusa cat mai repede la cunostinta publicului. De atunci, am continuat sa caut altele, uitate prin poduri sau ajunse in alte tari", spune tanarul student si consultant de arta Adrian Buga.
Desi a primit mai multe propuneri de la colectionari privati pentru a vinde o parte din aceste lucrari, care valoreaza in jur de 500-800 de euro fiecare, Adrian Buga ne-a declarat ca nu intentioneaza sa le vanda, ci mai degraba se gandeste ca le-ar putea dona unei institutii precum Cercul Militar sau Muzeul Militar, daca acestea le-ar oferi un spatiu de expozitie.
Pictorii care au realizat lucrarile expuse la Cercul Militar au facut parte din asa-numitele "plutoane de propaganda", subordonate Sectiei Propaganda a Statului Major. Erau tineri, conditie obligatorie pentru o astfel de experienta. Printre ei, nume mai cunoscute si mai putin cunoscute astazi: Alexandru Ciucurencu, Dumitru Ghiata, Ion Musceleanu, Traian Sfintescu, Petre Sutianu, Alexandu Tipoia, Gheorghe Vanatoru, Petre Manu etc.
Realizate in tus, creion, pastel, carbune, acuarela sau tempera – nici una in ulei –, pe suport de hartie, carton si calc, desenele si picturile reunite in aceasta colectie sunt expuse pentru prima data. Multe dintre ele nu erau destinate acestui scop, fiind schite, note fugare, care puteau deveni suportul unui tablou. "Cum nici una dintre lucrarile selectate nu apare in cataloagele expozitiilor organizate de catre armata in anii razboiului, putem deduce ca au avut alte destinatii. Reproducerea in presa a fost una dintre ele", noteaza Adrian Buga. Cu toate acestea, multe sunt deosebit de expresive, iar impreuna alcatuiesc o colectie al carei principal merit este valoarea ei contextuala, istorica si artistica.
"Adevarul bataliei"
Desenele infatiseaza figuri de ostasi, portrete in uniforma, scene de cazarma, soldati tragand cu pusca sau marsaluind, orase, peisaje cu militari ascunsi, poduri, explozii, avione in lupta, tancuri, baterii antiaeriene, nave, raniti si morti pe campul de lupta. La o prima privire asupra intregii colectii, frapeaza tensiunea dintre subiectul imaginilor, razboiul, si stilul acestora, care nu este aproape niciodata realist, incarcat de detalii sumbre, fotografice. Dimpotriva, in expozitie se gasesc multe schite in linii groase, aproape expresioniste, portrete cu forme de inspiratie cubista, acuarele impresioniste, desene in creion care amintesc de benzile desenate sau de arta de propaganda a vremii. Doar ocazional intalnim portrete realiste. Contrastul dintre stil si subiect indica o detasare de subiect, care le scoate din context si le face interesante si astazi. Acesta detasare s-ar putea datora, in cuvintele lui Adrian Buga, faptului ca "artisti tineri, firi visatoare, oameni petrecareti si neobisnuiti cu rigorile armatei s-au adaptat destul de greu pe front, schimband prea brusc studiul in tihna, din atelierele incalzite, cu desenele executate sub presiunea timpului si in frig".
O alta explicatie ar putea fi tensiunea dintre arta si utilitatea propagandistica a acestor lucrari: "documentele de arhiva conserva indicatiile si aprecierile structurilor militare specializate, nu de putine ori critice cu privire la efortul artistic al echipelor de propaganda, atestand o tensiune inerenta intre asteptarile liderilor militari si produsele «pictorilor de razboi»".
In structura unui "pluton de propaganda" se aflau echipe specializate pe cuvant – presa scrisa, radio, misionari –, imagine – fotografie, film, arte plastice – si spectacol – teatru, cinema. Experienta avusese un antecedent in 1877-1878, cand pe langa Serviciul Sanitar al generalului Carol Davila functionase, cu rezultate remarcabile, un nucleu de artisti, cei mai cunoscuti fiind Carol Popp Szathmari, Sava Hentia si Nicolae Grigorescu. Dotarea "propagandistilor", ca a intregii armate, era modesta. Din 1941 pana in 1945 pictorii au figurat in statele de organizare ale armatei sub titulatura prozaica de "pictori-desenatori" – erau repartizati individual la unitatile combatante pentru perioade definite de timp. O expozitie vernisata in 1943 ii numea "pictori–reporteri de razboi", "o sintagma care sintetiza credinta ca pictura poate suprinde «adevarul bataliei», un adevar care uneori scapa fotografiei sau filmului".
Se presupunea ca cele mai reprezentative aveau sa alcatuiasca o "cronica in imagini" a participarii armatei romane la conflagratie, gazduita de Muzeul Militar. "Regulile dure ale razboiului, dar mai ales ale invingatorilor, au operat o selectie care nu avea nimic de-a face cu valoarea artistica, nici cu valoarea istorica. Pur si simplu, regimul de ocupatie sovietic si, mai apoi, regimul comunist de la Bucuresti au interzis expunerea unor opere de arta, multe fiind chiar distruse, in febra «epurarilor» materialelor considerate subversive, care aveau ca subiect campania de est a Armatei Romane, asa cum au interzis-o si din carti sau din filme, din istorie si din arta in general." O parte dintre picturi poarta "ranile" acelei perioade de restriste: au fost sterse si decupate uneori titlul, alteori semnatura, dar, de cele mai multe ori, locul si data, operatie menita sa le asigure supravietuirea.
Uneori se pot descifra denumiri de localitati care in anii comunismului nu puteau fi rostite decat in soapta: Alusa, Anapa, Morozovskaia, repere ale itinerarului de lupta al armatei romane in campania din est. E greu de spus cine si de ce a procedat asa: Sectia Propaganda, dupa 23 august 1944, pentru a ascunde o realitate incomoda in ochii noilor aliati, sau chiar pastratorul lor, de teama represaliilor pentru detinerea de «materiale subversive», motiv arhisuficient pentru ani buni de detentie in inchisorile comuniste.
Lucrari distruse de comunisti sau din nestiinta
"Nu se stie foarte sigur cate lucrari au disparut o data cu presupusa ingropare a «tezaurului» Sectiei Propaganda a Marelui Stat Major, candva, in vara fierbinte a anului 1944, cate au pierit in epurarile comuniste si cate au fost distruse din intamplare sau nestiinta. Un lucru este cert: colectia pe care o prezentam selectiv in acest album este cea mai importanta", mai spune Adrian Buga.
"Razboiul, cu miscarea si efectele lui, impune altfel de viziuni si probleme decat acelea cu care s-au deprins pictorii vremii noastre, mesteri in naturi moarte si peisaje fara oameni", afirma reputatul critic de arta Petru Comarnescu despre primele tablouri expuse de pictorii in uniforma.
