Aşteptată cu un interes crescând – aidoma magmei gata să izbucnească –, prezența intens mediatizată a legendarului pianist.
Andrei Gavrilov pe scena Sălii Thalia din Sibiu s-a ridicat cu mult deasupra cotelor previzibile. O atmosferă încărcată de emoție plutea peste o sală plină până la refuz, cu toate locurile „în picioare“ ocupate.
După concertul de excepție susținut la Ateneul Român cu o săptămână înainte, Gavrilov dădea curs invitației de a concerta la Sibiu, în simfonicul din seara de 7 mai 2015, desfăşurat sub bagheta prim-dirijorului filarmonicii, tânărul Gabriel Bebeşelea.
Evenimentul la care a fost părtaş publicul sibian s-a născut din parteneriatul între Filarmonica de Stat Sibiu şi Asociația Art à la carte. Sub egida Lipatti Evenings, sus-numita asociație creează publicului românesc oportunitatea de a cunoaşte mari interpreți ai lumii, în rezonanță cu personalitatea complexă a lui Dinu Lipatti, a menționat muzicologul Saviana Diamandi, într-un preambul plin de elocință, cu anticipări retorice probate în veritabila comuniune emoțională stabilită, ulterior, între interpret şi public.
Deşi sclipitoarea interpretare de către orchestră a uverturii la opera „Răpirea din Serai“ a marcat, promițător, debutul serii, atmosfera avea să fie dominată de acel „gust violet al răului“, cum spunea Emil Cioran, care îl tortura pe Rahmaninov în zorii secolului XX, când compunea cel de-al doilea concert pentru pian.
De la atacul primelor acorduri (bătăi de clopote) anticipative ale generoasei melodii principale a primei părți, a devenit uşor de înțeles că prin fața noastră se vor perinda, precum într-o frescă psihologică, clişee existențiale dureroase. Andrei Gavrilov ne-a captat instantaneu cu forța unui magnet, confundându-se, la rându-i, cu răscolitoarele circumstanțe din gestația operei, relatate abil în alocuțiunea Savianei Diamandi.
Pline de o forță nebănuită, degetele pianistului remodelau materia muzicală, reliefând accente ascunse, dezvăluind trasee melodice latente, surprinzând prin neprevăzutul şi amploarea dinamicii, de la cel mai disperat şi răscolitor forte la cel mai reverberant şi „sonor“ piano… Paradoxal, a fost scos la iveală ineditul unei capodopere arhicunoscute, printr-un patos debordant şi o tehnică uluitoare, apanaje ale acestui „personaj controversat, excentric“, magician capabil să electrizeze auditoriul, care este Andrei Gavrilov…
Dar, nu este deloc uşor să cânți împreună cu Andrei Gavrilov! Dirijorul şi orchestra au avut de trecut o probă de mare abilitate în a-l acompania, întrucât el este mereu imprevizibil, intempestiv, fascinant… Dacă Gabriel Bebeşelea i-a ținut piept, potențând valențele expresive ale interpretării, a fost pentru că experiența, talentul şi uşurința sa de adaptare şi-au spus cuvântul. Prestația magnificului Gavrilov, descendent al şcolii ruse reprezentate de Neuhaus şi de discipolul său Lev Naumov, s-a rotunjit cu cele două bisuri, contrastante precum personalitatea nestatornică a protagonistului: Sugestii diabolice, op. 4 nr. 4 de Prokofiev (au înfățişat un Gavrilov hipnotic, diabolic, halucinant) şi Nocturna nr. 20 în do diez minor, opus postum de Chopin (au reliefat un Gavrilov poetic, tulburător, profund şi… uneori ludic). În partea a doua a serii, execuția închegată, nuanțată, spirituală a Simfoniei clasice de Prokofiev a detensionat atmosfera şi a indus o stare de echilibru oportună.
Experiență unică pentru toți cei aflați în sală, prezența maestrului Andrei Gavrilov a înscris – la propriu şi la figurat –
o filă memorabilă în Cartea de aur a Filarmonicii de Stat Sibiu.
