Uniunea Europeană a început să aplice „propunerea deplasării cu mai multe viteze”, față de Turcia, notează jurnalistul Petre M. Iancu, într-un comentariu pentru Deutsche Welle. În opinia sa, conflictul izbucnit între statul turc și cel olandez nu este doar bilateral, ci privește întreaga Europă, printre care și pe români.
Redăm fragmente din comentariul jurnalistului Petre M. Iancu:
„Minţitul de popor la televizor nu e o reţetă rezervată României PSD-iste. Turcia oficială, naţionalist-islamistă, o practică, fireşte, cu similar succes. Interminabile sunt declaraţiile TV al politicienilor de la Ankara vituperând strident în contra deciziei guvernului de la Haga, de a interzice manifestările publice ale oficialilor turci, veniţi să facă în Ţările de Jos campanie electorală pentru o Turcie prezidenţială. Guvernanţii liberalei Olande ar fi <<nazişti>>, <<fascişti>>, o <<ruşine pentru Europa>>, afirmă la televizinile turceşti, omologii lor de la Ankara. Or, în mod picant, liderul lor, Recep Tayyip Erdogan, cel encomiastic admirat de Victor Ponta, vrea transformarea Turciei <<pe modelul Germaniei lui Hitler>>, după cum, potrivit ziarului Cumhuriyet, a afirmat liderul turc, cândva. Ar urma ca ţara să fie prefăcută, prin referendum, dintr-un stat parlamentar în ceea ce s-ar putea numi o dictatură prezidenţială (islamistă), mai precis într-un regim în care Erdogan, ca şef al statului, să fie situat deasupra oricăror instanţe de control. Că astfel ar ajunge să guverneze discreţionar nu-l împiedică pe liderul islamist de la Ankara să ameninţe deschis liberala Olandă”, se precizează în comentariul DW.
Jurnalistul susține că provocările Turciei au scopul „ de a poduce suficientă emoţie naţionalistă în electorat pentru ca rezultatul referendumului turcesc pentru modificarea constituţiei în sens neo-otoman să devină o formalitate”.
„La fel de clar e că, de cealaltă parte, propaganda în favoarea unui model dictatorial contrazicând flagrant şi valorile europene şi pe cele, identice, aflate la baza alianţei NATO, din care, culmea, Turcia face parte, n-are cum să nu deranjeze rău. Cu atât mai mult cu cât, teoretic, UE continuă să negocieze aderarea la Comunitate a Turciei. Dar această propagandă turcă, exacerbată de acuzele absurde, antifrastice de-a dreptul, de <<nazism>> şi <<fascism>> proferate de un regim islamist cu tendinţe totalitare la adresa unor autorităţi dintre cele mai liberale, nu e decât una din sursele de conflict (…)”, mai precizează sursa citată.
Jurnalistul DW mai susține că „Europa dă rateuri peste rateuri”.
„E chiar aiuritor că şi într-o fază în care funia se apropie de par, de vreme ce în Olanda şi Franţa bat la uşă alegeri cu populişti în rol de favoriţi, iar Germania nu-i departe, Europa îşi permite să mai dea rateuri peste rateuri. Că, şi cu laţul de gât, Uniunea se arată prea puţin în stare să vorbească, totuşi, cu un glas unic, clar. Că ţări guvernate de stânga, precum Franţa şi Suedia, continuă să se complacă în laşitate, cedând în faţa şantajului electoral al regimului Erdogan. Că doar presate de alegeri şi populism state ca Olanda ajung, în fine, să replice obrăzniciei fără precedent a islamiştilor de la Ankara adecvat, aşa cum ar fi trebuit tratat regimul Erdogan din capul locului, acum mai bine de un deceniu. Atunci şi ulterior Erdogan a mimat cu succes democratizarea, pentru ca Europa să-i acorde legitimitatea şi acoperirea necesare să lichideze opoziţia kemalistă, dimpreună cu conducerea armatei, cu presa liberă, cu independenţa magistraturii, spre a islamiza şi distruge ceea ce fusese un stat pe cale de a deveni de drept (…) Nu doar Europa e însă în degringoladă. Ci şi democraţiile ei. Detestate cordial şi atacate de autocraţi ca Putin şi Erdogan, ele sunt sub stare de asediu şi din interior. Pericolul nu-l reprezintă atât autocraţiile externe cât, mai ales, discreditarea internă a sistemelor liberale, din pricina laşităţii şi lipsei de principii ale democraţilor în faţa exponenţilor de pretutindeni ai populismelor şi extremismelor. ”
