Peste 95% dintre minorii declarati disparuti in 2008 au plecat de acasa sau din centrele de ocrotire din proprie initiativa, cele mai frecvente motive care i-au determinat sa faca acest lucru fiind dorinta de libertate, de independenta sau tendinta spre vagabondaj, potrivit unui studiu al IGPR consultat de NewsIn.
Studiul privind disparitiile de minori inregistrate in 2008, realizat de Institutul de Prevenire si Psihosociologie din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane (IGPR), a fost facut prin analizarea celor 3.409 cazuri inregistrate ca disparitii de minori in perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008. Potrivit datelor IGPR, dintre minorii disparuti, au fost gasiti 3.365 (98,7%).
In functie de tipul disparitiei, studiul a identificat disparitii voluntare, in 94,7% din cazuri, disparitii ca urmare a unor situatii accidentale 2,2% (minori care s-au ratacit, s-au inecat, s-au accidentat) si 1,2% disparitii cauzate de actiunile unor persoane (minori ucisi din diferite motive, in special in conditiile abuzului sexual, minori rapiti cu diferite scopuri sau luati de catre unul dintre parinti fara instiintarea celuilalt).
Dintre minorii declarati disparuti, 34% au fost gasiti de catre politistii de la investigatii criminale, 33% de lucratori ai altor formatiuni de politie si 8,8% de membrii ai familiei sau de alte persoane.
Parasirea voluntara a domiciliului sau a centrelor de ocrotire este un prim pas in solutia imaginata de copii pentru a gasi un raspuns la problemele cu care se confrunta, potrivit studiului. Motivele care sustin decizia de parasire a domiciliului au la baza nevoia de detasare temporara de tensiunile cotidiene, ce se traduce in destinatii sau comportamente diverse in perioada lipsei de acasa sau din centre.
Potrivit studiului, au fost identificate trei motive care determina minorul sa paraseasca in mod deliberat domiciliul familial – tendinta spre vagabondaj in 29,4% din cazuri, intentia de casatorie sau concubinaj neagreata de parinti in 18,2% din cazuri sau intentia de a locui la un prieten sau la o ruda in 11% din cazuri.
In cazul plecarilor deliberate din centrele de ocrotire sau din alte institutii in care minorul era internat temporar, principalele doua motive care il determina sa plece sunt tendinta spre vagabondaj, in 67,7% din cazuri si intentia de a pleca la parinti sau rude in 10,9% din cazurile inregistrate. Studiul a constatat o inclinatie mai mare spre vagabondaj a minorilor din centrele de ocrotire decat in cazul minorilor care au plecat deliberat de la domiciliul familiei.
Dintre minorii disparuti, 62,8% sunt fete, 62% provin din mediul urban iar cea mai mare proportie (72,4%) au varste de peste 14 ani.
Dintre minorii declarati disparuti in 2008, 30% figurau deja in evidentele politiei pentru disparitii anterioare. Aproximativ 80% dintre minorii disparuti anul trecut se aflau in grija familiei, iar restul intr-un centru de ocrotire a minorilor.
Pe perioada disparitiei, 43% dintre minori au vagabondat singuri sau cu alte persoane, 16% au stat impreuna cu iubitul sau concubinul (in general fete de peste 14 ani), 13,6% au mers la parinti sau alte rude, 7,7% au cersit, 7,7% au stat la prieteni sau colegi, 5% au prestat diferite activitati sezoniere, 2,5% au parasit teritoriul tarii si 1,6% au practicat prostitutia.
La momentul gasirii lor, 31,7% dintre minori au refuzat, iar 15,6% si-au exprimat reticenta de a se intoarce la domiciliu.
In jumatate dintre cazurile inregistrate, minorii disparuti provenea din familii cu venituri apreciate ca fiind nesatisfacatoare, iar in 13% din cazuri in mediul familial existau certuri sau abuzuri emotionale frecvente asupra copilului.
Numarul unic pentru semnalarea disparitiilor de copii 116.000, a fost lansat luni, cu ocazia Zilei Internationale a Copiilor Disparuti, odata cu campania de promovare a acestui numar, care se va desfasura cu sprijinul IGPR, in perioada iunie-septembrie 2009.
