In numarul de joi, 11 august a.c., am publicat o ancheta, in baza unui document tinut pana acum “la secret” – “Jurnalul activitatilor desfasurate de unitatile Armatei in Garnizoana Bucuresti, in perioada 13-15.06.1990”, din care reiese, clar, ca presedintele de atunci, Ion Iliescu, a fost strategul celei mai sangeroase represiuni. In esenta, in 13 iunie 1990, la ora 15.45, Ion Iliescu solicita Marelui Stat Major sa intervina cu doua detasamente de militari in sprijinul trupelor MI existente in Piata Universitatii (doua ore mai tarziu, Armata desfasura in Capitala 2.307 militari), desi MApN avea incredintat pentru paza doar sediul Parlamentului. La ora 17.35 da ordin sa se foloseasca gaze lacrimogene, mai apoi da indicatii sa se monteze baionetele la arme. Colpartorul zvonului cu rebeliunea legionara a fost chiar Ion Iliescu, care la ora 19.25 informeaza Armata ca pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat steagul verde legionar si ca era vorba de o rebeliune legionara si trebuie “tratata ca atare”.
“Organele” erau la curent cu “vederile” presedintelui in ceea ce priveste folosirea garzilor pretoriene – minerii. Asa se face ca in 14 iunie, la ora 22.05, un domn colonel Gheta din MI raporteaza Garnizoanei Bucuresti ca in noaptea de 13-14 iunie s-ar pregati incendierea sediului PNT de catre mineri. Colonelul Gheta nu cere nici concentrarea masinilor pompierilor in zona, nici oprirea minerilor de la faradelegile lor (numeroase pana la acea ora), ci “protectia minerilor de catre unitati ale Armatei” (ati citit bine – protectia minerilor in fata hoardelor penetiste).
In contradictie cu aceasta cerere se afla raportarile privind devastarea redactiei “Romaniei libere”. “Jurnalul” Garnizoanei Bucuresti consemneaza pentru ziua de 14 iunie, la ora 15.40, cererea unuia dintre redactori – Ion Marcovici – ca Armata sa asigure protectia redactiei, dupa ce fusese calcata de minerii lui Camarasescu. Este consemnat un ordin ca 50 de militari de la CApC (Comandamentul Apararii Civile) sa asigure protectia solicitata. La numai cinci minute este redata o discutie dintre generalii Costin si Geoana, acesta din urma raportand ca doar un miner a intrat in redactie si a stat de vorba doar cu singurul redactor existent. (!)
Lasam la o parte informatiile “precise” ale generalului Geoana, comparand, in schimb situatiile: colonelul Gheta solicita protectia Armatei pentru minerii care urmau sa faca scrum sediul PNT, in schimb, la “R.L.” n-a ajuns nici unul dintre cei 50 de soldati. Ba, efectivele mineresti au fost intarite cu inca doua basculante, pline cu 50 de mineri pasnici, inarmati cu topoare, lanturi si bate. “Jurnalul” nu consemneaza pe unde s-au ratacit cei 50 de militari ai generalului Geoana.
