Cât de mult schimbă New Media paradigma presei actuale este întrebarea pe care şi-au pus-o jurnalişti şi experţi media din România, Slovacia, Malta şi Bulgaria într-un seminar organizat la Timişoara, în perioada 5-7 septembrie 2013, în programul european „Leonardo da Vinci“.
Dacă veţi avea curiozitatea uşor morbidă de a vă căuta un prieten decedat pe Facebook, îl veţi găsi. Puteţi să postaţi în continuare fotografii şi texte pe wall-ul său, prieteni ai lui vor reacţiona cu like-uri. Atât doar că el nu vă va răspunde. În multe cazuri, şi adresa de e-mail va fi activă vreme îndelungată după dispariţia sa. În mediul virtual totul e posibil: se pot imagina nelimitat identităţi noi, moartea e un accident minor şi fără consecinţe, accesul şi multiplicarea sunt infinite. Paradoxal, deplina libertate a Internetului nedomesticită de niciun document de reglementare – vezi ACTA – vine în contradicţie cu sentimentul că există ascuns în Internet un Big Brother care ne urmăreşte pas cu pas. Agentul CIA Edward Snowden susţine, în declaraţiile oferite acum câteva luni publicaţiilor Washington Post şi The Guardian, că FBI şi Agenţia Naţională de Securitate au acces la serverele Microsoft, Yahoo!, Google, Facebook, AOL, YouTube, Skype, Apple şi PalTalk pentru a supraveghea activităţi din străinătate. Programul secret PRISM ar permite astfel o supraveghere a oricărui cetăţean, fără ordin judecătoresc.
Deşi scandalul Snowden pare să confirme suspiciunile de control secret, oamenii nu se lasă descurajaţi în a folosi facilităţile magice ale noilor tehnologii care fac posibilă comunicarea fără limite. Dar schimbă radical şi mersul lumii. Protestele împotriva proiectului Roşia Montană, extinse în mai multe oraşe ale României şi ale Europei, s-au organizat pe Facebook şi au adunat cetăţeni diverşi, de la ecologişti la hipsteri, de la intelectuali de notorietate la ultraşi, de la studenţi la pensionari naţionalişti. La fel, protestele împotriva administraţiei inerte şi corupte a Bucureştiului, în frunte cu primarul Oprescu, după ce un copil de 4 ani a fost sfâşiat de câinii vagabonzi. Generaţia tânără, familiarizată cu mijloacele, se mobilizează rapid pe Facebook şi pe Twitter, evitând imixtiuni politice şi agende ascunse. „Roşia Montană este doar un pretext pentru a le spune guvernanţilor că nu pot ignora voinţa oamenilor şi că nu pot confisca ţara în favoarea propriilor interese de partid şi de gaşcă“, argumenta un protestatar ieşirea masivă în stradă zile în şir a peste 10.000 de bucureşteni şi a altor câteva mii în mai multe oraşe.
Un banner imens a însoţit demonstraţiile tot mai radicalizate: „Presa română plină de minciună“. Reporteri de televiziune aflaţi pe teren s-au plâns de ostilitatea unor protestatari care le-au reproşat obedienţa faţă de politicienii puterii şi atitudinea favorabilă faţă de compania Gold Corporation, care a investit imens în reclama TV şi în coruperea presei. Pe Facebook sunt postate sute de opinii care condamnă acceptarea de către jurnalişti a unor călătorii de „documentare“ la faţa locului sau în Noua Zeelandă, sponsorizate generos de compania canadiană, în schimbul trecerii sub tăcere a riscurilor exploatării cu cianuri a metalelor. Mediile de socializare devin, iată, un tribunal liber unde nu se poate da şpagă.
