Înscrierea copilului la școală este o provocare pentru părinți și o alegere care îmbracă mai multe aspecte.
Ce înseamnă această alegere când ești părinte? Care sunt așteptările legate de scoală și de învățător?
„Și tu ai avut copilul la școala asta?“, „Și, cum e școala?“ sau „Cum e doamna?“ Întrebări de la părinți către alți părinți când vine vorba despre înscrierea copilului la școală. Căutări pe forumuri, găsit recomandări, mutație schimbată pe buletin sau nimic din toate acestea, ci pur și simplu lăsăm copilul la școala arondată și la învățătoarea desemnată pentru el. Ce să aleg ca părinte?
Sunt opinii care sună așa: „Dacă vrea să învețe, învață oriunde“. Sau așa: „Școala contează, trebuie să fie un mediu competitiv, că vorba aceea: «mai bine la oraș codaș decât în satul meu fruntaș“. Sau: „Poate să fie școala poleită cu aur, învățătorul contează“.
Toate merită să fie respectate ca atare. Însă când fac alegerea din rolul de părinte, e nevoie să mă gândesc să fie în beneficiul copilului meu pe termen scurt, mediu și lung.
Vă propun mai jos câteva perspective de la care putem pleca din rolul de părinte:
Cât timp va aloca zilnic copilul meu pentru a merge la școală, dus-întors, și cât timp voi investi și eu dacă va fi cazul să-l însoțesc? Am ocazia să evaluez dacă acest consum de energie este în regulă pentru copilul meu. Când nu sunt alternative apropiate este de înțeles – de exemplu în cazul satelor izolate.
Ce șanse are copilul meu să se împrietenească și să se întâlnească cu colegii și în afara școlii?
Ce așteptări am eu de la învățătorul copilului meu? Sunt dispus să las această alegere la voia sorții sau caut un învățător pe care îl consider potrivit? Cert este că voi avea ocazia să construiesc relația cu învățătorul în beneficiul copilului.
Ce înseamnă pentru mine să fie o școală bună sau potrivită? Ce beneficii aduce clar lucrul acesta? Performanțe, concursuri, tradiție, clădire modernă, recunoaștere în cercul de prieteni, validarea cuiva etc.
Sunt școli în care majoritatea copiilor au rezultate bune și foarte bune și există o ștachetă deja formată după care se ghidează copilul meu. Sunt și scoli în care rezultatele oscilează și atunci reperele sunt diferite.
Depinde care îmi sunt valorile: mă interesează dobândirea de cunoștințe, diversitatea de situații – respectiv copii care vin din medii diferite –, să țină ritmul cu cerințe mai modeste și completez cu alte activități de dezvoltare sau consider că programa este universal-va-labilă.
Oricare ar fi alegerea legată de școală, e important să am în vedere și deschiderea copilului meu pentru învățare, care se sădește în primii ani de școală: să fie o corelare optimă, astfel încât școala să nu devină o corvoadă. Cu cât va merge cu mai multă plăcere la școală și se va bucura de învățare în primii ani, cu atât îi va fi mai ușor și pe mai târziu.
Un alt aspect care mă poate ajuta în a lua o decizie este următorul: să mă gândesc la obiectivul final legat de școală și să-mi dozez energia adecvat. În felul acesta voi evalua mai relaxat întâlnirea cu primul an de școală.
Așadar, cumulez în decizia mea elementele menționate: timp alocat, gradul de performanță solicitat, interacțiunea cu învățătorul și estimez cum arată o zi din viața copilului meu proaspăt intrat la școală: drum, școala propriu-zisă cu cerințele ei, teme, activități conexe, și văd cum mă poziționez astfel încât să-i fiu sprijin în a-și desfășura în folosul lui aceste activități și direct proporțional cu nevoile și disponibilitatea lui.
Oricum ar fi, vă doresc o excursie cât mai utilă și prietenoasă alături de copil la școală și acum, la început, și pe parcurs. După o anumită etapă, entuziasmul părinților mai scade – vorbesc la modul general – , dar asta nu înseamnă că scade și nevoia copiilor de a fi încurajați.
Alegeri cu folos! Părinți și profesori în echipă, fiecare interpretându-și rolul cât mai benefic pentru copil!
Ce este nevoie să facă un părinte acasă?
Deschid o cutiuță valoroasă pentru a adăuga un lucru pe care îl remarc foarte des la clasele mici în mod special, dar și mai târziu. Am întâlnit părinți care, din diverse motive, își iau rolul de profesor acasă și fac temele împreună cu copilul, ca și când ar fi o sarcină comună sau predau copilului. Lucrul acesta poate să nu fie tocmai benefic pe termen scurt, mediu și lung, oricât efort ar depune părintele sau oricâte intenții minunate ar avea, ba chiar și de ar fi bun pedagog, nu mai zic dacă nu ar fi. Întâi pentru că e clar, e o sarcină care trebuie asumată de către cel care a primit-o, respectiv copilul: așa va avea șanse să se auto-evalueze și să se responsabilizeze. Și apoi, copilul are nevoie ca părintele să fie părinte și învățătorul – învățător.
Am întrebat un grup de învățători: „Ce este nevoie să facă un părinte acasă?“ Răspunsul lor: „Este sufi-cient cât facem în clasă, nu e nevoie să faceți în plus. Să își facă temele și să fie încurajat să întrebe, să spună dacă nu a înțeles, să iasă cu încredere la tablă, să fie deschis către învățare.“
Cunosc părinți care fac un sport din verificarea constan-tă a temelor și implicarea directă, dau mesaje pe grupurile clasei pentru temele copilului și tot așa. Și cunosc părinți care abordează mai detașat subiectul, nu neapărat dezinteresat, ci acordă mai multă energie încurajării copilului: îl lasă pe copil să-și sune colegii în loc să întrebe ei, să-și asume consecințele când nu le face, să spună dacă nu a înțeles. Care copil credeți că își va face temele mai ușor în viață?
Ca încheiere pentru această cutiuță pe care am spus că o văd valoroasă, concluzia vine cam așa: verific cum mă poziționez și eu în raport cu rolul pe care îl are învățătorul copilului meu ca să știu ce îi transmit: investesc cu încredere acest rol, cooperez, se creează o relație deschisă, dau spațiu ca această relație să fie creată între copil și învățător fără să mă interpun preluând sarcini în locul copilului?
Cu cât cel mic va merge la școală cu mai multă plăcere și se va bucura de învățare în primii ani, cu atât îi va fi mai ușor și pe mai târziu.
CV
Nicoleta Larisa Albert este trainer, psiholog, psihoterapeut în formare în psihodramă clasică şi dezvoltă programe pentru părinţi şi profesori. Este mama a patru copii, aflaţi în grădiniţă, şcoala primară şi liceu, în învăţământul de masă.
www.nicoletalarisa.ro