Știți de ce își ține Dragnea cartea de identitate la el chiar și când doarme? Pentru că are atât de multe personalități încât, din când în când, vrea să aibă certitudinea că măcar propriul nume e unul singur.
La prânz, când dă declarații presei, Liviu Dragnea este cel mai abisal promotor al familiei tradiționale. Spre seară și noaptea, același Dragnea este un modern și dezinhibat fante la pensie care își împarte viața cu o tinerică ce i-ar putea fi lejer fiică. În spatele ușilor de la partid, Liviu de la Teleorman este un bagabont politic care măcelărește legi cu satârul colegilor din Comisia juridică.
Apoi, însă, iese la declarațiile de prânz pentru presă și e din nou tradiționalist: familia PSD nu susține mizeriile mânuitorilor de satâr, niște brute care au acționat fără să aibă înțeleapta aprobare social-democrată.
Exemplele sunt multiple și trădează aceeași schizoidie care nu necesită diagnostic de specialitate din partea unui medic, sunt străvezii: când OUG 13 s-a aprobat de către membrii Executivului în circumstanțele modal-temporale rezumate prin formula „noaptea, ca hoții“, Dragnea a tăcut mâlc, dar a opinat apoi că membrii Cabinetului Grindeanu au greșit; când a promovat, încă din campania electorală, creșteri enorme de salarii, șeful PSD era imaginea optimismului, doar ca să sfârșească într-o bâlbâială penibilă a amânării pe termen nelimitat a unei legi a salarizării care e cert acum că ar falimenta țara. În toate aceste cazuri, proiectele politice ale liderului social-democrat sunt, toate, un soi de monstru al lui Dragnenstein, niște odrasle din bucăți furate de la specii diferite care, cumva, dau impresia că sunt vii, dar împut aerul, rânjesc strâmb, merg dezaxat și se sting repede.
Nu e de mirare, deci, că președintele PSD a recidivat spunând despre colegii săi de partid care au susținut amendamentele la Legea grațierii conform cărora ar trebui iertate și pedepsele celor condamnați pentru corupție că „o să primească fiecare câte un premiu pentru că au promovat din nou PSD“. Sigur, Dragnenstein s-a dorit ironic.
De fapt, registrul a fost cât se poate de literal: mai devreme sau mai târziu, satârgiii chiar vor fi recompensați. De altfel, noi, cu toții, am mai văzut acest film prost turnat la casa de filme a PSD: sacrificat pe altarul Pieței Victoriei, demisionarul de la Justiție Florin Iordache a devenit mâna dreaptă a lui Dragnea la Camera Deputaților.
În ritmul ăsta, statul român ar trebui să mai inventeze niște funcții publice, ca să poată ține pasul cu recompensele pe care trebuie să le împartă Dragnenstein slugilor sale nerușinate.
