Nu muşcaţi din mere otrăvite

Protestele de stradă vor despărţi grâul de neghină. Deosebirea între adevăraţii oameni politici şi păpuşarii versaţi în exploatarea nenorocirii altora este că primii au milă şi soluţii, iar ceilalţi sunt căpoşi şi cinici.

Guvernul Boc este in­competent. El nu poate aplica nici mă­surile de austeritate ale lui Traian Băsescu, nici măsuri logice şi eficiente. Guvernul Boc nu a făcut nimic, economic vorbind, de la începutul anului încoace, cu atât mai puţin va face ceva, orice, până la sfâr­şitul lunii iunie. Lumea a ajuns la capătul răbdării, iar pră­buşirea calităţii vieţii va deveni abruptă. Ce e de făcut?

Manifestarea nemulţumirii este unul dintre cele mai sfinte drepturi într-o societate democratică şi pluralistă. Ţine de libertatea cuvântului şi de libertatea de asociere, ţine de răspunderea guvernanţilor faţă de guvernaţi. Orice cetăţean al României are dreptul de a veni în faţa Preşedinţiei şi a Guvernului să le azvârle în faţă lui Traian Băsescu şi Emil Boc orice blestem. Traian Băsescu şi Emil Boc nu au dreptul să răspundă cu aceeaşi monedă: alegătorul nemulţumit i-a adus pe Traian Băsescu şi Emil Boc acolo unde sunt, adică la Palatele Cotroceni şi Victoria; nu Traian Băsescu şi Emil Boc l-au făcut cetăţean al României pe alegătorul acum nemulţumit. Statul este pentru om, nu omul pentru stat.

Dar dacă este ca protestele să aibă vreo noimă, dacă este să avem vreodată un stat eficient, care să nu ne înghită de vii, cu copii şi părinţi cu tot, dacă este să nu o luăm de la capăt la anul, împotriva unui alt guvern, de orice culoare ar fi el, atunci pro­testele nu trebuie să fie aso­ciate cu nici unul dintre politicienii care au avut o contribuţie toxică la actuala situaţie a României. Mult prea avuţii lideri ai PDL, donându-şi salariile de oficiali de rang înalt şi lacrimile de crocodil ale mult prea îmbogăţiţilor lideri ai PSD, sunt gesturi echivalente. Variantele de secol XXI ale FSN nu au ce să caute în strigătul  de revoltă al naţiunii. Orice lider sau membru de sindicat responsabil o să respingă categoric orice amestec politic în manifestaţiile şi grevele care urmează. Argumen­tele nu ţin numai de morală, ci şi de calcul rece.

PDL se în­treabă ce şanse mai are să mai intre vreodată în Parlament şi cu această frică în vene vrea să-şi minimalizeze costurile politice. Ţara cere demisii, dar partidul nu e obişnuit să gândeas­că drept şi în văzul lumii. „Trebuie gă­­site soluţii şi înţelegere, pentru că nu este uşor de gestionat această perioa­dă şi este nevoie de solidaritate cu membrii Executivului”, a declarat ieri Gheorghe Flutur după şedinţa în care s-au hotărât amânarea alegerilor interne din PDL până la începutul anu­­lui viitor şi eventual asumarea răspunderii Guvernului asupra măsurilor de aus­teritate. Dar indiferent dacă Guver­nul Boc va cădea sau nu în Parlament, tot PDL va rămâne la guvernare, con­fruntat cu aceleaşi probleme monu­men­tale. Prin urma­re, e nevoie de altă soluţie pentru a salva partidul şi deci accesul la funcţii şi la contracte cu statul. Iar soluţia există deja. E veche, a mai fost folo­sită, e rudimen­tară, dar succesul ei face ravagii. Se cheamă: DĂM VINA PE ALŢII.

Singura dificultate a acestei soluţii este că reuşita ei depinde de contribu­ţia de neînlocuit a acelor „alţii”, de greşelile şi calculele eronate ale celor pe care vrei să dai vina. Dar cel puţin în privinţa PSD, PDL poate fi liniştit. Victor Ponta i-a făcut ieri lui Traian Băsescu un ser­viciu de care numai Mircea Geoană, renumit pentru gafe­le sale, părea capabil. Liderul PSD, Victor Ponta, a anunţat ieri că parti­dul său îi va ajuta cu transportul pe toţi cei care doresc să participe la protestele de la Bucureşti de miercuri. Se pare că nimeni din  PSD n-a auzit ce a spus Traian Băsescu joia trecută: „Esen­ţial ar fi ca cei care au chemat deja liderii sindi­cali pentru indicaţii (deci PSD – n.r.), cei care deja au in­­tro­­dus într-un grup de pensio­nari un grup predis­pus la violenţă să re­nunţe la acest joc, pen­tru că este un joc pe­riculos. Şi le trans­mit şi un aver­tis­ment public: să nu încerce să cre­eze acte de violenţă, spaime pen­tru oa­­meni. Există politi­cieni care cred că a stimula violenţa este solu­ţia şi vreau să ştie că nu este în regu­lă”.  Deci a cui va fi vina prac­tic şi/sau sim­bolic dacă vor avea loc violenţe?  A cui e vina dacă, pe fondul protes­telor de stradă, Guvernul va re­nunţa la măsu­rile de austeritate/„reforma statului”? Nu-i aşa că a altora?

Prin urmare, dacă liderii sindicali şi mani­festanţii oneşti vor să nu fie prinşi în jocul acestor papagali in­­com­­­­­pe­tenţi şi interesaţi, nu trebuie să accepte sub nici un motiv „spriji­nul” lor. Ajutorul au­ten­tic ţine de so­luţii economice, nu de autobuzele otrăvite ale umilin­ţei oamenilor în faţa statului intrat în zodia smintelii.