Niţă: Există interese externe în blocarea americanilor de la Chevron

Ministrul Energiei, Constantin Niţă (57 de ani), crede că există interese externe în blocarea explorării Chevron de la Pungeşti, amintind că această companie a încheiat, între timp, un contract ferm în Ucraina.

În ceea ce priveşte reluarea negocierilor cu Rusia pentru eliminarea intermediarilor din importul de gaz către România, Niţă recunoaşte că “a încercat”, dar că “din păcate” nu a reuşit să reia negocierile. În privinţa interconectărior prevăzute de UE cu ­statele vecine, ministrul Energiei nu prea are cu ce să se laude: în vreme ce Bulgaria nu e interesată, reţeaua de electricitate spre Ungaria e blocată din cauza unor procese de proprietate şi ultimii 8 stâlpi nu pot fi montaţi, iar reţeaua spre Republica Moldova ar trebui să fie gata peste doi ani.

Constantin Niţă recunoaşte, pe de altă parte, că îl cunoaşte pe fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, şi sugerează că el i l-ar fi recomandat pe Ioan Mihăilă, cel care, în stenogramele scandalului şpăgii de 1,4 milioane de euro, garanta mita şi ducea tratativele pentru prejudicierea Hidroelectrica printr-un contract cu societatea clujeană ENERGON. Ministrul Energiei susţine că nu a discutat niciodată nimic despre acest caz cu niciunul dintre cei implicaţi şi că toate contractele ar trebui făcute prin bursa de energie cu preţ variabil în funcţie de cel dat de această bursă.

Comisia mixtă pentru integrare europeană România-­Republica Moldova a discutat zilele ­trecute posibilitatea instalării unor hidrocentrale pe Prut. În cât timp ar putea fi pus pe ­picioare un astfel de proiect?

C.N.: Nu ştiu cine a propus acest proiect, în nici un caz noi.

Proiectul instalării celor 13 ­hidrocentrale pe Prut a fost adus în discuţie de ­parlamentarii români, care susţin că o astfel de idee ­exista încă din perioada în ­care Ceauşescu era la putere.

C.N.: Parlamentarii pot propune orice, aşa făceam şi eu, dar nu există un studiu privind instalarea acestor hidrocentrale la Departamentul de Energie. Ceea ce interesează în acest moment în legătură cu Republica Moldova este interconectarea conductelor de gaz şi a reţelelor electrice, fiindcă moldovenii cumpără energia de la Cuciurgan (Transnistria) şi am vrea să schimbăm acest lucru: avem astfel câteva linii Suceava-Bălţi, Ungheni-Chişinău, plus o linie în zona Isac­cea. În acest fel am încercat să introducem sistemul energetic românesc în Republica Moldova. Nu exclud că s-ar putea face şi microhidrocentrale, dar Hidroelectrica, principalul jucător de pe piaţă, ar putea în momentul de faţă să facă asemenea investiţii.

De ce durează atât de mult interconectările cu Republica Moldova?

C.N.: N-aş putea să vă spun: neglijenţă, indolenţă, lipsa unei viziuni politice

Dacă pentru conducta de gaz Iaşi-Ungheni spuneaţi că ­termenul va fi ­respectat, în ­ceea ce priveşte ­interconectarea reţelelor de energie electrică aveţi o dată?

C.N.: Se lucrează la studiul de fezabilitate şi ne-am propus ca în doi ani de zile să avem această interconectare făcută.

Deci deocamdată nu au ­început nici un fel de lucrări în acest sens.

C.N.: Nu.

În cazul în care Rusia îşi va ­pune în aplicare ameninţarea de a lăsa Republica Moldova fără gaz, România ar putea ­să-i ofere o soluţie de avarie?

C.N.: Nu, până la punerea în exploatare a conductei de interconectare, nu.

Dar şi după aceea, gazul pe ­care îl poate ­transporta ­conducta Iaşi-Ungheni ­înseamnă circa 20 la sută din necesarul Republicii Moldova.

C.N.: Da, înseamnă 55.000 mc pe oră. Atât poate să dea România, după aceea trebuie să construim o staţie de compresoare, care se va face undeva în zona Oneşti şi care costă destul de mult: 26 milioane de euro. Se lucrează la studiul de fezabilitate al acestei staţii, cu ajutorul căreia se va putea pompa mult mai mult gaz spre Republica Moldova.

În cât timp credeţi că se va construi această staţie de ­compresoare?

C.N.: Cel mult doi ani, pentru că putem să luăm bani de la ­Bruxelles.

Colegul dvs. de partid, ­ministrul Titus Corlăţean, a redeschis discuţiile politice cu Rusia. În acest context, care pare favorabil României, au început şi discuţiile pentru scoaterea intermediarilor de pe linia importurilor de gaz?

C.N.: Ne-am bucura să reluăm discuţiile în acest domeniu, dar şi în altele, de pildă cele privitoare la conductele care tranzitează Dobrogea. Din partea noastră există toată deschiderea.

Dvs. nu aţi început o astfel de discuţie?

C.N.: Am încercat, dar din păcate nu am reuşit.

Ce blochează reluarea discu­ţiilor în domeniul ­energetic ­dintre România şi Rusia?

C.N.: Cred că relaţiile politice.

Dar la nivelul Romgaz-Gazprom există discuţii?

C.N.: Cred că da, fiindcă se lucrează intens la studiul privind viitoarea conductă Piteşti-Pancevo (oleoduct), dar este vorba şi despre subsidiare ale Gazprom care înfiinţează staţii în România. Sigur că la nivel micro acest dialog există, dar la nivel guvernamental stagnează.

Dacă toate reactoarele de la Cernavodă ar fi gata şi ar funcţiona din plin, cât la sută din necesarul naţional de energie ar furniza?

C.N.: 2800 MW, 35 la sută din consum. Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Pentru a intra pe piaţă trebuie să ai contracte: ai contracte, producim n-ai contracte, stai.

De ce nu a reuşit România în aproape 35 de ani să ­termine Centrala Nucleară de la ­Cernavodă?

C.N.: Lipsă de fonduri.

Sau de priorităţi?

C.N.: Poate fi şi aşa, în mod normal energia ieftină şi curată produsă de centralele nucleare constituie un avantaj şi ar trebui să fie şi o prioritate, numai că în acelaşi timp construcţia acestora are costuri foarte mari. Investitorii nu au apetit pentru aşa ceva, pentru că le este teamă că nu-şi scot banii investiţi, iar România nu-şi permite să dea garanţii guvernamentale.

Deci nu aţi găsit încă ­investitori.

C.N.: Ba da. Şi sper să ne şi înţe­legem.

Este vorba despre o companie chinezească?

C.N.: Da, dar nu vă pot da mai multe amănunte.

Există grupuri de interese care de-a lungul timpului au ­temporizat finalizarea ­Centralei de la Cernavodă?

C.N.: Nu am asemenea infor­maţii, dar într-adevăr lucrurile s-au mişcat foarte greu.

Cablul de energie submarin prin care România ar putea exporta energie electrică în Turcia este un proiect ­abandonat?

C.N.: Nu, dar deocamdată nu avem investitori. Avem studiul de fezabilitate făcut şi urmează ca Transelectrica şi o societate pe care o va desemna Turcia să stabilească punerea în practică a proiectului, a cărui realizare va costa în jur de 650 milioane de euro.

Între timp, Turcia s-a implicat în alte proiecte şi nu mai pare atât de interesată de acest cablu?

C.N.: Turcia este o ţară cu o creştere economică importantă, între 5 şi 7 la sută în ultimii ani, deci o ţară care are nevoie de multă energie, iar cablul submarin va putea face legătura în cele din urmă şi cu alte state din Orientul Mijlociu.

Câtă energie poate exporta România?

C.N.: 800 MW/h.

E puţin, cât înseamnă din ­consumul ţării?

C.N.: E puţin, într-adevăr, dar poate fi mărit.

Vă aşteptaţi ca România să ­exporte mai multă energie spre Est sau spre Vest?

C.N.: În toate părţile, pentru că România este singura ţară din regiune care poate să facă acest lucru şi trebuie să devină un jucător regional important.

Interconectarea cu celelalte state vecine pare de asemenea complicată. De ce?

C.N.: Toată lumea are interese. De ce-ar accepta Bulgaria să cumpere energie de la noi, când şi ea produce? Interconectarea e, însă, o obligaţie asumată în UE. Există o linie de interconectatre cu Bulgaria, dar nu este sufi­cientă.

Cu Ungaria cum stau lucrurile?

C.N.: Nu foarte bine, avem, spre exemplu, o linie care stă pe loc din cauză că opt stâlpi nu pot fi montaţi, iar Transelectrica se judecă pentru proprietarul terenului pe care ar trebui să treacă această linie.

Ucraina ar vrea, la rândul ei, să înceapă interconectarea cu România.

C.N.: Nu ne interesează decât după integrarea ei în UE, până atunci nu, pentru că subven­ţionează producţia de energie şi ar intra pe piaţa românească la un preţ de dumping.

Ucraina ar vrea să cumpere gaz din România.

C.N.: Va cumpăra atunci când România va avea cantităţi suficiente de gaz pentru a vinde.

Până atunci, România nu ­este dispusă să construiască o ­conductă spre Ucraina?
C.N.: Există un proiect al UE prin care să se lege nordul de sudul Europei pe această parte, dar e în fază de proiect.

Ucrainenii s-au arătat interesaţi de un gazoduct care să-i lege de România.

C.N.: Şi noi suntem interesaţi să avem şi alte surse de aprovizionare, nu doar de la Gazprom, dacă Ucraina găseşte şi alte surse, noi nu ne opunem. Noi, însă, nu putem să exportăm gaz până când nu vom avea un surplus. Deocamdată pe noi ne interesează piaţa românească şi cel mult cea a Republicii Moldova.

Se discută mult despre ­gazele de şist. Câte companii ­explorează în România gaze de şist?

C.N.: Din câte ştim, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei nu a dat autorizaţii pentru gaze de şist, ci doar pentru gaze naturale, dar singurii care au tehnologie sunt cei de la Chevron. Explorarea gazelor de şist nu intră în atribuţiile noastre până în momentul începerii exploatării lor. Condiţiile de mediu sunt reglementate de UE şi, după cum vedeţi, opinia publică este împărţită.

Multe state europene au ­interzis exploatarea gazelor de şist.

C.N.: Au interzis până în momentul în care nu vor mai avea de unde să ia gaz.

Cum vedeţi faptul că ­Chevron a întrerupt explorarea la Pungeşti?

C.N.: Nu este un semnal bun pentru România. Chevron este o companie puternică, interesată de România, dar între timp a semnat un contract cu Ucraina.

Credeţi că există interese externe în blocarea acţiunilor Chevron în România?

C.N.: Probabil că da.

Aveţi informaţii?

C.N.: Nu, dar parcă totul prea se leagă.

Proiectul Nabucco de ­aducere a gazului caspian în Europa prin ocolirea Rusiei a eşuat, în schimb gazoductul South Stream, care aduce gaz tot din aceeaşi zonă, este în ­lucru. Credeţi că România ar fi ­trebuit să intre ca parte în ­South Stream?

C.N.: Da, trebuia şi trebuie să intre în orice proiect care oferă surse noi de aprovizionare cu gaz. Interesul nostru este de a ne asigura securitatea energetică.

Proiectul AGRI, care ­vizează aducerea gazului din ­Azerbaidjan via Georgia cu ­petroliere până la Constanţa, pare să stagneze.

C.N.: Evoluează foarte încet, n-aş putea să vă spun de ce. Sunt probabil şi anumite cauze externe care influenţează lucrurile.

Rusia, care are bune relaţii cu Azerbaidjan, ar putea da peste cap acest proiect?

C.N.: Îmi vine greu să cred, dar orice e posibil în această zonă.

Câţiva dintre predecesorii dvs. miniştri sunt cercetaţi de procurorii anticorupţie pentru ajutorul pe care se presupune că l-au dat “băieţilor deştepţi” care au cumpărat energie sub preţul pieţei. E o funcţie plină de capcane?

C.N.: Da şi plină de suspicini şi de interese. În fiecare zi este câte o capcană pentru mine.

Din partea cui?

C.N.: Câteodată nici nu ştii de unde vine.

Vă avertizează cineva?

C.N.: Nu, încerc să mă protejez singur.

Aţi fost audiat şi dvs. la DNA după ce numele dvs. a fost menţionat în celebrele ­stenograme, în contextul listei cu persoanele care urmau să ia şpaga după semnarea ­contractului dintre Hidroelectrica şi ­ENERGON POWER&GAS.

C.N.: Am fost citat ca martor.

Ştiaţi despre mita promisă de consilierul dvs. Ioan Mihăilă?

C.N.: Absolut nimic. Eu nu discut cu aceşti consilieri decât probleme tehnice. Am câte un consilier pe fiecare domeniu şi discut cu ei doar probleme de serviciu.

Eugen Brădean, directorul ­Hidroelectrica, a invocat ­numele dvs. într-una dintre discuţiile înregistrate.

C.N.: N-a intrat niciodată la ­mine.

Dar pe Ioan Mihăilă, cel ­care garanta şpaga şi ducea ­tratativele pentru prejudicierea ­Hidroelectrica, în ce fel l-aţi ales, cine vi l-a recomandat?

C.N.: N-are importanţă. Din punctul meu de vedere şi-a făcut datoria faţă de Departamentul de Energie, în rest e problema organelor de anchetă. Este un specialist, a lucrat 20 de ani în hidro şi ştia domeniul.

Dar vi l-a recomandat fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu?

C.N.: Care ar fi fost problema dacă mi l-ar fi recomandat Virgil Măgureanu? Până la urmă n-are importanţă.

Dar e adevărat?

C.N.: Dacă cineva îmi recomandă un consilier, asta nu înseamnă că eu fac ce-mi spune el.

Dar era consilierul dvs.

C.N.: Şi care e problema dacă e consilierul meu? Ce e rău dacă dvs. îmi recomandaţi un pro­fesio­nist, de exemplu.

Vânzarea energiei sub preţul pieţei către “băieţii deştepţi” a fost o practică pe care ­consilierul dvs. voia să o ­perpetueze.

C.N.: A fost o practică, dar nu mai este.

Cunoşteaţi această reţetă ­înainte de a veni la minister?

C.N.: Am citit în presă.

Când aţi venit aici, aţi găsit o reţea a acestor “băieţi deştepţi”?

C.N.: Nu, fiindcă la mine nu vine nimeni nici să vândă, nici să cumpere. Avem bursa de energie şi acolo se fac afacerile.

După cum au descoperit ­procurorii, afacerile se făceau şi în alte locuri. Au încercat să vă atragă?

C.N.: Nu intru în astfel de discuţii cu nimeni. Există bursa de ­energie, să meargă acolo. Sigur că mă interesează cât vinde una dintre companiile păstorite de Departamentul de Energie, dar nu ştiu cu cine încheie contractul şi la ce preţuri. Şi nu înseamnă că de-acum o companie nu poate încheia un contract cu un partener. Totul e ca preţul să fie stabilit în funcţie de bursă, iar în contract să apară că preţul poate oscila în funcţie de evoluţiile de pe bursa de energie. Doar aşa te poţi asigura că o companie de stat nu a făcut un contract ­perdant.

Vă cunoaşteţi cu Virgil ­Măgureanu?

C.N.: Am avut această ocazie să îl cunosc.

Din perioada în care era şeful SRI sau după aceea?

C.N.: Poate mai de mult.

Hidroelectrica, dacă este o companie care produce ­energie atât de ieftină, de ce nu reuşeşte să fie profitabilă?

C.N.: Din cauza managementului prost şi a contractelor încheiate cu “băieţii deştepţi”, dar în primul rând din cauza investiţiilor extrem de nerentabile.

Ce puteţi face?

C.N.: Compania poate să revină, să recupereze investiţiile începute, să restructureze personalul şi să facă un program de rambursare a creditelor pe care le are. Hidroelectrica a cheltuit miliarde de euro pe investiţii care nu produc nici un cent.

Pot fi scoşi „băieţii deştepţi“ din ecuaţie?

C.N.: Doar un contract încheiat pe bursă cu luarea măsurilor este un contract valabil.