Săptămânalul francez de satiră şi investigaţii Le Canard Enchaîné îl acuză în numărul de ieri pe şeful statului francez că se ocupă „personal” de operaţiunile ilegale de supraveghere a ziariştilor incomozi. În vara aceasta trei publicaţii de prestigiu, printre care şi Le Monde, au depus plângere pentru spionarea ziariştilor lor care anchetau afacerea scandalului politico-financiar din jurul imperiului cosmetic L’Oreal, în care este implicat şi Sarkozy.
Potrivit hebdomadarului, care citează surse din interiorul Diviziei de Informaţii Interne (DCRI) din cadrul Ministerului francez de Interne, „cel puţin de la începutul acestui an, imediat ce un ziarist începe o anchetă jenantă pentru el sau ai lui, Sarkozy îi cere lui Bernard Squarcini (directorul DCRI – n.n.) să se intereseze de afacere”. Mai exact, afirmă Le Canard Enchaîné sub semnătura redactorului-şef Claude Agneli, preşedintele republicii îi cere să-l pună sub supraveghere, să-i recenzeze relaţiile şi, mai ales, informatorii.
Ofiţeri de informaţii încalcă legea
Conform hebdomadarului care, în ciuda stilului satiric şi-a dobândit o redutabilă reputaţie în ce priveşte investigaţiile de presă, în interiorul noului serviciu de informaţii creat în 2008 de guvernul lui Sarkozy a fost înfiinţat un grup de lucru special pentru depistarea surselor la care apelează anumiţi jurnalişti. Metoda cel mai des utilizată, dat fiind caracterul postfactum al anchetei, este consultarea facturilor detaliate ale telefoanelor ziariştilor – o practică ilegală – pentru stabilirea identităţii surselor pe care ziariştii le citează sub anonimat. Chiar dacă în Franţa practica este clar interzisă de lege, „operatorii de telefonie se află într-o mare complicitate cu noi”, afirmă ofiţerii DCRI, citaţi sub anonimat de Le Canard Enchaîné. Demersurile DCRI nu se limitează însă doar la atât. În urma unor plângeri depuse de oficiali ai guvernului pentru depistarea surselor citate sub anonimat de presă – una dintre acestea vizând chiar Le Canard Enchaîné – DCRI a demarat investigaţii ample, în care un număr considerabil de funcţionari guvernamentali au fost chemaţi pentru interogatorii, pentru a pune în vedere, ca formă de intimidare, faptul că scurgerile de informaţii sunt atent cercetate.
DCRI urmăreşte sursele „din interes de stat”
Preşedinţia franceză a calificat drept „ridicole” acuzaţiile săptămânalului. Reacţiile venite din partea celorlalţi actori instituţionali acuzaţi nu au fost însă tot atât de categorice. Ministerul de Interne s-a limitat la un „Nu comentăm”, în timp ce directorul DCRI a dat o declaraţie prin care nu a respins toate acuzaţiile. Bernard Squarcini a precizat că „nu a primit niciodată instrucţiuni de la Nicolas Sarkozy de când acesta este preşedinte”. El a recunoscut însă, invocând „apărarea intereselor statului”, că ziariştii francezi sunt supravegheaţi pentru a li se stabili sursele , afirmând că serviciul pe care îl conduce „nu se ocupă de jurnalişti, ci, eventual de sursele lor” pentru că în atribuţiile DCRI intră „lupta împotriva terorismului, dar şi a compromiterii şi apărarea intereselor statului”. „Dacă intervin scurgeri de informaţii la nivel înalt, este datoria sa (a DCRI – n.n.) să se sesizeze”, a declarat Squarcini, citat de Le Monde. O declaraţie inclusă în acelaşi material al Le Canard Enchaîné, făcută de unul dintre consilierii preşedintelui Sarkozy, Henri Guiano, întăreşte acuzaţiile. În cadrul unei întălniri cu corpul diplomatic francez din primăvară, Guiano decara nonşalant: „Jurnaliştii, îi urmărim”.
Furturi suspecte din redacţii
Imediat după apariţia articolului din Le Canard Enchaîné, opoziţia franceză – atât socialiştii, ecologiştii, cât şi extrema-dreaptă – a cerut demararea unei anchete parlamentare în care să fie audiat Squarcini. Acuzaţiile lansate de săptămânalul citat intervin într-un context complicat pentru preşedintele francez. În vara aceasta şi la începutul toamnei, trei publicaţii franceze – Le Monde, Le Point şi site-ul de informaţii Mediapart – au acuzat trei incidente ciudate, tocmai când întreaga presă franceză vuia în urma informaţiilor reieşite din scandalul politico-financiar L’Oreal, care indicau că atât ministrul Muncii, Eric Woerth, cât şi Sarkozy personal ar fi primit bani pentru campanie, “la plic”, din partea Lilianei Bettencourt, proprietara imperiului cosmetic şi cea mai bogată femeie din Franţa. Gérard Davet, de la Le Monde, Hrevé Gattegno de la Le Point – ambii ziarişti de investigaţie, care se ocupau de afacerea Woerth-Bettencourt – au rămas fără laptopurile de serviciu şi fără informaţiile pe care acestea la conţineau, după furturi aproape identice din redacţii. În cazul Mediapart, au fost furate două laptopuri dintr-un birou alăturat departamentului de investigaţii, dar şi un harddisk şi câteva CD-uri care conţineau înregistrări secrete ale conversaţiilor miliardarei – înregistrări din care s-au desprins acuzaţiile împotriva lui Woerth şi Sarkozy.
