Operaţiunea unui comando Navy Seals, aprobată de preşedintele american, Barack Obama, de a recupera un petrolier sub pavilion nord-coreean ce fugise după ce încărcase petrol într-un port libian controlat de rebeli, dezvăluie o Libie în pragul imploziei, o Libie în haos şi violenţă, fără un guvern central cu putere reală.
Pentagonul a dezvăluit o operaţiune a forţelor marinei americane de recuperare şi preluare a controlului petrolierului Morning Glory, sub pavilion sud-coreean dar aparţinând unui om de afaceri saudit şi care transporta petrol „aparţinând companiei petroliere naţionale a Libiei”. Morning Glory nu este un petrolier obişnuit, el fiind cauza înlăturării premierului Ali Zeidan, refugiat după aceea undeva, în Europa.
Sosit sâmbăta trecută în portul petrolier Al-Sedra, controlat de federaliştii din Cirenaica, tankul petrolier cu capacitatea de 350.000 barili) a reuşit să părăsească portul din estul Libiei, controlat de rebelii Es Sider, cu o încărcătură în valoare de circa 20 milioane dolari. În pofida prezenţei navelor marinei libiene şi a ambarcaţiunilor brigăzilor revoluţionare, petrolierul a reuşit să scape după un joc de-a şoarecele şi pisica de peste 48 de ore, beneficiind de o vreme capricioasă care a făcut imposibilă urmărirea lui. Miliţiile cu baza în Misrata, în vestul Libiei, cunoscute pentru violenţă şi independenţă, au lansat o ofensivă contra rebelilor din Est, care controlează porturi petroliere, vânzarea ilegală a aurului negru aducându-le sume importante.
Libia a cerut ajutorul Interpolului pentru sechestrarea navei iar premierul Ali Zeidan a dat ordin armatei să bombardeze petrolierul dacă nu se reuşeşte oprirea lui.
Puşcaşii marini în acţiune
Operaţiunea Navy Seals de recuperare a navei Morning Glory desfăşurată în largul coastelor Ciprului a atras atenţia asupra luptei pentru putere care a transformat Libia într-o bombă politică, la peste doi ani de la înlăturarea omului forte, Mouammar Gadhafi. Puşcaşii marini americani au urcat la bordul petrolierului ce reuşise să fugă din portul unde încărcase petrol ilegal şi l-au escortat din nou spre un port controlat de guvernul libian. Deşi rebelii au eşuat să exporte şi să valorifice petrolul, criza implicând Morning Glory a dus la demiterea premierului Zeidan, acuzat de parlament că nu a reuşit să gestioneze situaţia, înaintea operaţiunii de salvare lansată de SUA.
Nu a fost primul eşec al său dar acum era vorba de atingerea „proprietăţii tuturor libienilor” – petrolul, care reprezintă 90% din veniturile statului. Această trecere a liniei roşii a determinat aleşii de la Tripoli să se debaraseze de şeful executivului. Până în prezent, nici valul de asasinate din Est, nici absenţa controlului frontierelor din Sud, nici dezvoltarea curentelor islamiste, nici inexistenţa unei poliţii şi a unei armate stabile, nici absenţa infrastructurii nu au reuşit să răstoarne guvernul. Congresul este prea divizat între blocurile moderaţilor, de o parte şi cele ce regrupează Fraţii Musulmani şi radicalii, pe de alta, pentru a atinge quorumul de 120 voturi.
De mai multe ori, poziţia lui Ali Zeidan a fost în pericol. În primăvara lui 2012, brigăzile revoluţionare au asediat ministere pentru a obliga votarea unei legi de excludere din viaţa politică a tuturor celor care au colaborat cu fostul regim, al dictatorului Gadhafi. Apoi, în octombrie din acelaşi an, Ali Zeidan a fost răpit din reşedinţa sa de un grup armat, apropiat preşedintelui Congresului. În ianuarie, Partidul justiţiei şi construcţiei – apropiat Fraţilor musulmani – a demisionat. În februarie, brigăzile legate de oraşul Zintan au cerut dizolvarea Congresului şi o schimbare a guvernului.
Miliţiile înarmate, grupurile rebele şi reţelele djihadiste se bat pentru controlul petrolului şi sunt din ce în ce mai multe voci care susţin federalizarea ţării, spre îngrijorarea comunităţii internaţionale. Rebelii, care cer autonomia regională şi a mare parte a Libiei din Estul bogat în petrol, au preluat controlul a trei porturi şi sfidează guvernul, încerând să vândă ilegal hidrocarburile pe piaţa mondială.
