Saptamana aceasta, Senatul a aprobat modificarea prevederii vechiului Cod al Familiei (din 1954), conform careia "barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de optsprezece ani, iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani" – de fapt, in situatii "intemeiate" (pe ce?) autoritatile locale pot in prezent legaliza si casatorii in care mireasa are 15 ani. De acum inainte, varsta minima ar urma sa fie (daca proiectul va trece si de Camera) de 18 ani, indiferent de gen. Dincolo de consideratiile juridice si chiar de imperativul armonizarii la legislatia europeana, modificarea trebuie analizata prin prisma potentialului sau impact social.
Din perspectiva dezirabilitatii, modificarea este, fara indoiala, binevenita. Mai intai pentru ca elimina o asimetrie desueta (la 16 ani, minora avea nevoie de consimtamantul parintilor, deci pentru ea casatoria nu era exclusiv un liber act de vointa). Principalul argument in favoarea majorarii varstei minime vine din faptul ca tendintele societatii contemporane fac ca maturizarea sociala a tinerilor (pe scurt, momentul in care devin independenti) sa aiba loc la varste tot mai inaintate – de regula, mult dupa majoratul legal. Fenomenul e prezent – la nivel statistic – si in Romania, unde varsta medie la prima casatorie a crescut, intre 1990 si 2005, de la 22 la 25 de ani pentru femei si de la 25 la 28,5 ani pentru barbati. Cu alte cuvinte, casatoria precoce, atunci cand partenerii – mai degraba copii decat adulti – nu prea stiu pe ce lume se afla, are multe sanse sa le ruineze viitorul si este preferabil sa fie evitata.
Cu totul alfel stau lucrurile daca le examinam in lumina impactului previzibil pe care schimbarea legislativa l-ar avea asupra realitatii sociale. Romania de azi este cea in care se nasc inca (citez din statistica anului 2005) aproape 29.000 de copii (una din noua nasteri) ale caror mame au pana la 19 ani. Fenomenul este raspandit mai ales in randul romilor, dar si in zonele rurale cu valori traditionale persistente. Conform unui studiu publicat de UNICEF luna trecuta (Sarcina si casatoria precoce in cazul tinerelor roma), doua treimi dintre tinerele din comunitatile de romi s-au casatorit inaintea varstei de 18 ani. Conform aceluiasi studiu, ponderea tinerelor rome care se casatoresc inainte de varsta majoratului este in crestere.
Liderii romi par a face eforturi pentru reducerea fenomenului casatoriilor la varste fragede. Este insa greu de crezut ca o traditie multiseculara va disparea peste noapte (repet, ea nu a disparut nici in unele comunitati de romani). O data cu schimbarea legislatiei, nici casatoriile, nici nasterile precoce nu vor inceta, ci se vor petrece in continuare, dar fara a fi legalizate.
Este rezonabil sa te astepti ca o parte din parintii care isi "casatoresc" azi fetele la 13-14 ani sa accepte amanarea evenimentului cu unul-doi ani, insa probabilitatea scade daca amanarea presupune abaterea dramatica de la modelul cultural actual. Dupa 4-5 ani de "casnicie", este greu de crezut ca sotii se vor prezenta la oficiul starii civile, familia urmand a se intregi cu copii si a trai pana la adanci batranete fara legalizare.
Nu cred ca, in sine, concubinajul este nociv. stiu insa ca, in conditiile in care nu exista o legislatie coerenta privind uniunea consensuala, cei care il practica intampina numeroase piedici de ordin practic (dar si de perceptie din partea categoriilor majoritare), cu alte cuvinte, intampina un handicap social, cu atat mai grav cu cat se afla mai aproape de zonele inferioare ale societatii.
Teoria spune ca o lege trebuie sa tina cont nu numai de ceea ce este dezirabil pentru legiuitor, ci si de distanta dintre punctul de plecare (comportamentele acceptate in prezent) si cel la care se doreste a se ajunge. Atunci cand legea vine in contradictie flagranta cu obiceiuri impamantenite ale unor grupuri sociale, ea are sanse mari sa fie ignorata sau chiar sa produca alte efecte decat cele scontate.
Daca dorim sa "ne aliniem" la practicile europene, atunci lucrurile sunt in regula. Daca insa vrem sa rezolvam probleme sociale (si excluziunea sociala a unei parti importante a minoritatii roma este una dintre cele acute), nu putem ignora diferentele culturale existente. Nu stiu ce anume va rezolva noua legislatie, stiu insa ca nu va contribui la reducerea marginalizarii unor grupuri sociale. z
Mircea Kivu,
sociolog
