Deputatul PSD Miron Mitrea, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor (57 de ani), nu crede că problemele legate de Roşia Montană ar putea deveni un punct de cotitură pentru premierul Victor Ponta, dar nici „nu-i fac bine la imagine“. Unde a greşit premierul? „A fost cam şovăielnic.“
În ceea ce priveşte candidatul USL pentru preşedinţie, Miron Mitrea e destul de clar: „Sau USL merge cu Antonescu, sau se sparge“. Acest lucru rămâne valabil chiar dacă Antonescu nu este cel mai bine plasat în sondaje pentru că pe scena politică nu există o locomotivă de tipul Băsescu sau Iliescu, dar „partidele au suficientă forţă pentru a-şi promova candidatul“.
Totuşi, „dacă PSD va trebui să aibă propriul candidat, candidatul va fi Ponta“. Miron Mitrea recunoaşte că USL nu mai este „la fel de solidă ca acum un an“ şi crede că „va ţine până la primăvară, cel puţin“.
De ce credeţi că s-au răcit relaţiile dintre PSD şi PNL?
M.M.: E o chestiune absolut normală, face parte din evoluţia oricărei relaţii politice. Şi între doi oameni există suişuri şi coborâşuri, darămite între partide. A existat o ţintă comună care a însemnat dislocarea puterii pe care o aveau Traian Băsescu şi PDL, iar, în mare, lucrurile s-au întâmplat deja. Nu ştiu dacă e bine sau rău, dar e normal.
USL nu mai are un scop comun?
M.M.: În mod teoretic, sigur că alianţa dintre PDL şi PNL are obiectivul de a face lucrurile să meargă mai bine, dar din experienţa noastră, lucrurile nu merg aşa. Lucrurile nu sunt albe sau negre, fiindcă nu taie cineva cu foarfeca o coală de hârtie, dar amănuntele au început să fie din ce în ce mai importante. Ca întotdeauna, într-o alianţă, la un moment dat, amănuntele vor fi mai importante decât fondul; sper că acest lucru se va întâmpla cât mai târziu.
În ciuda diferitelor neînţelegeri de până acum, PSD şi PNL păstrau aparenţa unei relaţii bune. De ce credeţi că liderul liberalilor, Crin Antonescu, a început în forţă războiul în interiorul USL?
M.M.: Nu prea are încotro. Cred că foloseşte metoda clasică. Nu mai găseşte resursele pentru a păstra acelaşi tip de relaţie, mai ales că lucrurile sunt foarte schimbate: Victor Ponta este la guvernare şi are lucruri clare de făcut, în vreme ce Crin Antonescu are în faţă ceea ce a creat până la urmă această alianţă, candidatura la preşedinţie. Părerea mea este că nu face cel mai bun lucru pentru noi, dar e decizia lui şi nu putem să ne prefacem că nu vedem că s-a schimbat ceva în abordarea politică a lui Crin Antonescu.
De ce forţează nota?
M.M.: Ar putea fi un pic de nerăbdare, un pic de neîncredere.
Are legătură mai degrabă cu căderea lui în sondaje sau cu anumite dezacorduri dintre PSD şi PNL?
M.M.: Se strâng o mulţime de amănunte care devin balast într-o relaţie, unele legate de chestiuni de fond, altele de anumite detalii, numiri în anumite poziţii etc. Nu e nevoie de solidaritate pentru putere, fiindcă la 70 la sută, cât este susţinerea Guvernului în Parlament, puterea există şi e evidentă. Dar prea multă putere duce, după cum se ştie, mai mult la lupte interne, în detrimentul celor externe. Crin Antonescu nu mai are răbdare.
Nu mai are răbdare pentru ce?
M.M.: Pentru că nu vin mai repede alegerile prezidenţiale, să vadă că primeşte şi el ce i s-a promis. Cred că greşeşte, pentru că PSD nu şi-a pus nici un moment problema să renunţe la alianţa cu PNL.
Nu există o declaraţie oficială în acest sens, dar mai mulţi lideri importanţi ai PSD au lăsat să se înţeleagă că partidul are nevoie să aibă propriul candidat la prezidenţiale.
M.M.: Nu mai mult decât avea nevoie acum doi ani şi ceva, când am încheiat protocolul. Sigur că orice partid îşi doreşte să aibă propriul candidat, dar e o înţelegere gata făcută, în mod teoretic această chestiune nu avea de ce să fie deschisă, practic se întâmplă ceea ce ne aşteptam cu toţii. Sincer să fiu, pe mine nu mă miră ceea ce se întâmplă, mă aşteptam să înceapă ceva mai târziu, eventual undeva în primăvară, şi USL să reziste până la alegerile prezidenţiale, cu toate problemele care au existat tot timpul, s-au văzut mai mult sau mai puţin. Acum n-aş mai face acest pariu, fiindcă s-au întâmplat cam multe în ultima perioadă. Bănuiesc că aceasta este noua strategie a lui Crin Antonescu.
O strategie de rupere a USL.
M.M.: El forţează într-un fel sau altul poziţia noastră faţă de el. De ce? Nu ştiu exact, pot face doar speculaţii.
Cine pierde cel mai mult, cel care pleacă primul din USL?
M.M.: Pe termen scurt aşa este, dar, în cazul ipotetic al unei rupturi, există un electorat comun al USL, care va fi extrem de dezamăgit, însă cele două electorate ale celor două partide vor rămâne acolo unde sunt, nu vor pleca nicăieri. Nu se va întâmpla nici o mutaţie spectaculoasă. Nu cred că plecarea PNL ar fi bună pentru PSD, dar până la urmă liberalii hotărăsc.
În protocolul USL se precizează că prezidenţiabilul alianţei „va fi persoana cea mai bine plasată într-un sondaj de opinie la nivel naţional“, dar este vorba despre sondajele făcute în mai-iunie 2011. Pot fi valabile aceste date în 2014?
M.M.: Erau sondajele pentru congresele de atunci care au stabilit cine va fi candidatul la alegerile prezidenţiale.
Ar fi posibil ca prezidenţiabilul USL să fie hotărât după nişte sondaje făcute cu trei ani în urmă?
M.M.: Să fim foarte clari: sau USL merge cu Antonescu, sau se sparge. Nu există un alt candidat care poate să apară. Există o înţelegere bătută în cuie prin care am hotărât că premierul îl dă PSD şi preşedintele PNL. Astăzi nu este posibil ca USL să aibă alt candidat decât Crin Antonescu.
USL ar putea avea un candidat care nu conduce în sondaje?
M.M.: Sigur că da, n-ar fi pentru prima dată.
Şi ar putea fi o variantă câştigătoare?
M.M.: În politică sunt două soluţii: fie ai locomotive cum au fost Traian Băsescu şi Ion Iliescu pentru partidele lor, fie partidele au suficientă forţă pentru a-şi promova un candidat, cum s-a întâmplat în ultima perioadă.
Dar în teritoriu liderii PSD ar munci pentru un candidat care nu e al partidului?
M.M.: Nu cu mare entuziasm. Candidatul este doar o idee pentru care echipa trebuie să lucreze.
Are dreptate Traian Băsescu atunci când spune că cel mai mare partid trebuie să aibă candidat, fiindcă altfel pare că e o funcţie pe care a vândut-o?
M.M.: Traian Băsescu încearcă să facă ceea ce are nevoie: să spargă USL, e primul pas pentru a putea să construiască în continuare.
Preşedintele este ajutat în acest sens de destui oameni din PSD şi PNL.
M.M.: Dacă nu l-ar ajuta, n-ar putea face nimic. Dacă USL nu şi-ar crea probleme interne, cum îşi creează astăzi, jocul lui Băsescu ar fi închis. El, cu toată dreapta pe care pretinde că o are, se mişcă în marja a 25 la sută, prea puţin pentru a fi un joc important. Dacă se sparge USL, jocul lui Traian Băsescu ar putea deveni important.
Victor Ponta ar fi un preşedinte mai bun decât Crin Antonescu?
M.M.: Greu de spus. Victor Ponta îşi face deocamdată mâna de prim-ministru şi cred că nici el nu-şi doreşte să plece de la Palatul Victoria.
Ar fi pentru prima dată când PSD nu participă la alegeri cu propriul candidat.
M.M.: Dacă nu ar merge la alegerile din 2014, aşa ar fi.
Vicepreşedintele Ilie Sârbu spunea recent că PSD este singurul partid care poate duce un candidat la Cotroceni. Atunci, de ce să se mai încurce cu PNL?
M.M.: Vorbind la rece, e puţin probabil ca un candidat care nu este al PSD sau care nu are sprijinul PSD să câştige alegerile prezidenţiale în 2014.
Pe de altă parte, PSD nu a mai câştigat prezidenţialele din 2000. De ce?
M.M.: Le-am pierdut tot timpul „la limită“, ne-am înecat tot timpul la cinci metri de mal.
Unii sociologi spun că există o anumită reacţie a electoratului de a face zid împotriva oricărui candidat prezidenţial al PSD.
M.M.: A existat, sunt teorii vechi care s-au fumat.
Credeţi că Victor Ponta ar putea sparge acest zid?
M.M.: Cred că Victor Ponta vrea să rămână la Palatul Victoria.
De la Ion Iliescu încoace, e pentru prima dată când PSD nu are mai mulţi lideri cu care jonglează, lăsându-l pe Victor Ponta să acapareze tot spaţiul de putere din partid. E bine?
M.M.: E o metodă de lucru şi funcţionează. Vom vedea dacă e bine sau rău. Va fi bine, dacă PSD va face lucrurile să meargă mai bine în România din punct de vedere economic, restul sunt discuţii fără sens.
Din punct de vedere economic, România nu merge mai bine decât anul trecut.
M.M.: Nu merge mai bine, dar merge mai „curat“, uitaţi-vă pe datele bugetului. România este în situaţia în care poate să spargă gheaţa, deocamdată nu a făcut-o.
Inflaţia este în creştere, şomajul nu a scăzut şi oamenii nu par să o ducă mai bine.
M.M.: Mie îmi place când inflaţia creşte un pic.
Ce a determinat PSD să devină un susţinător al exploatării de la Roşia Montană?
M.M.: Nu e clar dacă este sau nu un susţinător. În partid părerile sunt destul de împărţite, chiar dacă premierul pare să devină un susţinător.
Cu toate acestea, Guvernul, condus de preşedintele PSD, Victor Ponta, a promovat proiectul de lege pentru începerea exploatării de la Roşia Montană.
M.M.: E adevărat. A făcut-o cam şovăielnic, iar acest lucru i s-a reproşat.
Proiectul a ajuns la Parlament. PSD îl va susţine?
M.M.: Vom vedea.
E bine că acest proiect a fost trimis la Parlament?
M.M.: Este o metodă prin care încerci să rezolvi o problemă atât de delicată: o chestiune economică transformată într-una politică. Nu e bine că a devenit o problemă politică. Proiectul cred că se va face, dar nu pe motivaţii economice, iar acest lucru nu este sănătos.
Era mai eficient sau mai util ca Guvernul să nu-i trimită Parlamentului acest proiect legat de Roşia Montană?
M.M.: Nu e foarte important modul prin care se face: e foarte important să ai un punct de vedere clar. Nu e prima lege privind o privatizare sau o investiţie.
Totuşi, Parlamentul nu are atribuţii executive.
M.M.: Nu e vorba despre asta, există, cred, 50 sau 60 de proiecte similare care au trecut prin Parlament, privatizări şi tot felul de afaceri mari. Nu e anormal.
Dar nici normal.
M.M.: Nu e regulă, dar au fost destule contracte care au trecut prin Parlament. O chestiune care devine politică trebuie să o trimiţi într-un for politic, dar poate cu mai multă claritate din punctul de vedere al iniţiatorului.
Este Roşia Montană un punct de cotitură pentru cariera lui Victor Ponta?
M.M.: Orice prim-ministru după o vreme începe să piardă din popularitate, este firesc. Nu-i face bine la imagine pe termen lung, dar nici nu va fi o catastrofă. Nu se poate spune că, dacă iese bine sau rău, cariera lui Victor Ponta va pleca în sus sau în jos. Nici vorbă. Pe de altă parte, nu-i face bine, dar e imposibil să fii într-o funcţie importantă de decizie şi să nu iei hotărâri în chestiuni foarte disputate. Trebuie să iei astfel de hotărâri, chiar dacă unii vor fi nemulţumiţi, iar alţii vor fi fericiţi cu decizia luată. Acesta este farmecul de a face politică.
Credeţi că proiectul privind exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană era un proiect urgent, pe care Guvernul Ponta trebuia să-l adopte acum?
M.M.: Nu ştiu să vă spun.
Dvs. sunteţi un susţinător al exploatării de la Roşia Montană?
M.M.: Sunt mai degrabă pentru.
Senatorul Ilie Sârbu a anunţat deja că urmează „despărţirea în USL“ pentru că „nu există soluţie de compromis“. Colegul dvs. de partid se referea la neînţelegerile legate de Roşia Montană, dar şi la neînţelegerile create de alte subiecte, cum ar fi compatibilitatea aleşilor locali sau descentralizarea. Vă aşteptaţi la o ruptură înainte de anul nou?
M.M.: Cred că este greu să afirmi astăzi că USL este la fel de solidă ca acum un an. Cred că va ţine până la primăvară, cel puţin. Sper totuşi că va rezista până după prezidenţiale, dar e greu.
Unul dintre aliaţii dvs., Dan Voiculescu, are mari probleme cu justiţia şi, printre altele, a fost condamnat în primă instanţă la 5 ani de închisoare. PSD ar trebui să se delimiteze de Voiculescu?
M.M.: Greu de spus. Nu prea merg lucrurile în România în acest fel. Nici în altă parte nu merg chiar aşa. Până la urmă, cred că mai degrabă e o chestiune gravă personală pentru Dan Voiculescu decât una politică.
Nu va avea efecte în interiorul alianţei?
M.M.: Este evident că oamenii care erau apropiaţi de Dan Voiculescu – i-am văzut în Parlament, de ce să zic că nu i-am văzut – erau îngrijoraţi de o asemenea eventualitate neplăcută. Deci vor fi mai puţin siguri pe ei. Dar altă influenţă nu văd.
Care credeţi că este principalul risc legat de PSD în acest moment?
M.M.: Fiind cel mai mare partid, indiferent dacă a fost la putere sau în opoziţie, PSD şi-a asumat mereu multe riscuri. Cred că cel mai grav ar fi dacă am face prostia să-i dezamăgim pe oameni. S-ar întoarce imediat împotriva noastră. Exact cum s-a întâmplat cu Traian Băsescu atunci când a ieşit să anunţe tăierea salariilor, deşi cu un an înainte ar fi avut şi alte soluţii. În politică acest lucru se numeşte „prea puţin, prea târziu“.
Ce-ar trebui să facă Guvernul pentru a nu dezamăgi?
M.M.: Să mizeze mai mult pe creşterea economică.
Cum poţi face creştere economică fără investiţii?
M.M.: Creşterea economică nu înseamnă doar investiţii de stat. Uitaţi-vă la bugete şi vedeţi unde s-au umflat cifrele între 2004 şi 2014.
Au crescut cheltuielile, mai ales cu aparatul birocratic.
M.M.: Imens. Cred că la un moment dat cineva va trebui să aibă curajul să înceapă tăierile.
Să se reducă numărul bugetarilor?
M.M.: Nu e atât de simplu, dar nici foarte complicat.
Pentru imaginea partidului, ar fi mai bine să vă deziceţi de Dan Voiculescu?
M.M.: Dacă lucrăm doar pe imagine, şi e o modă, în acest sens, da, ar fi mai bine. Cel mai simplu lucru ar fi să ne dezicem de el. Nu se va întâmpla acest lucru din mii de motive. Nu am o simpatie deosebită faţă de Dan Voiculescu, este un partener al partidului şi îmi pare rău de ceea ce i s-a întâmplat.
La o adică, dacă PSD este nevoit să aibă propriul candidat, iar Victor Ponta nu vrea să candideze, pe cine aţi miza?
M.M.: Dacă PSD va trebui să aibă propriul candidat, candidatul va fi Ponta; dacă USL nu va avea un candidat comun, PSD va merge cu Ponta. Acest lucru este sigur. Sper să nu ajungem aici.
Nu vă puneţi problema unor tehnocraţi sau independenţi?
M.M.: Nu.
De exemplu, George Maior, directorul SRI, ar putea fi recuperat de PSD?
M.M.: E posibil.
Mugur Isărescu poate fi o soluţie? Dar Sorin Oprescu?
M.M.: Mugur Isărescu a mai încercat. E foarte greu să vorbeşti despre el. Ajungi să jigneşti un om pe care îl apreciezi. Guvernatorul a mai încercat să intre în politică şi nu a avut mare succes: se face o mare confuzie între un tehnocrat pur şi un tehnocrat politic. Un tehnocrat politic are şi abilităţile politice necesare. Un tehnocrat pur nu le are, de aceea pe un om care ar fi foarte bun într-o funcţie, dar nu are abilităţi politice, sistemul democratic nu-l ajută să ajungă în funcţia respectivă. Oamenii îl aleg pe cel care le transmite cea mai mare încredere, nu pe cel mai potrivit pentru funcţia respectivă.
Şi Oprescu?
M.M.: Până la problema cu Ionuţ eram convins că are şanse mari, astăzi nu mai sunt la fel de sigur.
