Cateva concerte indelung aplaudate, cu artisti mult ovationati si rechemati la rampa, au avut loc inspre finalul acestei editii a Festivalului Enescu. Nici macar in Sala Palatului, unde spectatorii circula tot timpul concertului, nu au lipsit evenimentele memorabile.
Vorba lui George Banu, prezent la cateva concerte, „te incarci pentru doi ani de zile” la o asemenea serie, tot reputatul teatrolog observand ca, la Paris, unde locuieste si preda, evenimentele se pulverizeaza intr-o viata culturala mult mai divergenta. George Banu era entuziasmat dupa concertul de muzica de camera, de la Ateneu, al Cvartetului Voces, mentionand in special cvintetul de coarde cu doua violoncele de Schubert.
Nici concertele de la miezul noptii ale Orchestrei de camera din Lausanne, dirijata de solistul sau, Christian Zacharias, nu au trecut neobservate de publicul meloman, ele imprimandu-se in memoria acestora ca veritabile evenimente muzicale. Dupa un concert de Brahms, despre care unii au ramas cu indoieli, cantat patetic de Helene Grimaud, publicul din Sala Palatului, aceasta sala de congrese mai mult decat de concerte, a putut sa asculte o excelenta Simfonie nr. 4 „Cornul fermecat al baiatului”, in interpretarea celebrei Stuttgart Radio Symphony Orchestra, sub bagheta lui Sir Roger Norrington. Entuziasm de-a dreptul a fost ceea ce a starnit, la Ateneu, violonistul Shlomo Mintz, interpretand cu brio Concertul pentru vioara si orchestra in sol minor op. 26 de Max Bruch, impreuna cu Orchestra de Camera Radio, careia i-a fost si dirijor. Ceea ce nu a putut opri exodul din sala, de pe la ora 19, spre celalalt loc de desfasurare a concertelor. Fapt care, dincolo, se intampla spre orele cand erau programate, la Ateneu, concertele nocturne. Ar fi fost chiar pacat sa lipsesti de la ceea ce a urmat lui Shlomo Mintz: un extraordinar Concert nr. 2 de Rachmaninov in interpretarea lui Dan Grigore, sub bagheta lui Sir Neville Mariner, cu Filarmonica „George Enescu”. Ovatiile au fost si aici prelungite. Si „Pinii din Roma”, poemul simfonic de Respighi, mult transmis pe vremuri la Radio, s-a bucurat de o interpretare exceptionala, cu suflatori plasati in lojile din fata scenei, creand un foarte agreabil efect stereofonic, care l-a impresionat si pe Stere Gulea, dar si pe H.-R. Patapievici, prezent la concert cu fiul sau. Barbara Hendricks, la Ateneu, cu un concert de jazz rece, academizant, a starnit, si ea, ovatiile publicului. Un lucru neplacut s-a petrecut in seara de luni: programul concertului Orchestrei Nationale a Frantei, sub bagheta lui Kurt Masur, a fost schimbat, Simfonia in re de Cesar Franck fiind inlocuita cu o admirabila simfonie de Prokofiev. Faptul nu era mentionat nici in asa-zisul ziar al festivalului, care anunta programul stabilit initial. Dar vedeta serii a fost Elisabeta Leonskaya, care a interpretat magistral Concertul pentru pian si orchestra nr. 2 de Brahms. Ceea ce nu a oprit publicul nostru romanesc sa urce si sa coboare scarile salii in permanenta.
