Orice ţară are un relief politic, partidele, asemenea râurilor, lasă urme în trupul ţării, iar istoria lor se transformă în geografie politică. La noi unele râuri mustesc, altele se chinuie zadarnic să trecă munţii. Marele fluviu însă a rezistat. Istoria reîntregirii neamului, istoria culturii române, istoria Bisericii Ortodoxe şi a celei Greco-Catolice din Ardeal sunt încrustate în matca lui. Fără el România de azi nu ar fi existat. Până la el coloana vertebrală a ţării avea curbura Munţilor Carpaţi. Izvoarele acestuia se află în cimitirul săracilor sub oasele lui Iuliu Maniu. De aici el pătrunde în Maramureşul lui Vasile Lucaciu şi Ilie Lazăr, străbate Clujul memorandiştilor Ion Raţiu şi Gheorghe Pop de Băseşti, valurile sale poartă mai departe sunetul lacrimei lui Lucian Blaga, trecând prin Răşinari, spală prispa casei lui Octavian Goga şi îmbrăţişează cu evlavie leii lui Andrei Şaguna. Marele fluviu a fost Partidul Naţional Român din Transilvania.
Leonard Horvath, istoric
