In volumul "Olimpia in exil", Traian Ungureanu scrie despre "noblete si dezonoare in sport".
Ieri dupa-amiaza (ora romaniei) au inceput oficial Jocurile Olimpice. Timp de cel putin o luna, despre asta a fost vorba: in presa scrisa, la tv, pe bloguri. China, care gazduieste aceasta editie a JO, pare cea mai minunata tara din lume si presa o trateaza ca atare. Pare, daca nu cea mai normala, macar normala, iar simbolurile pacii, fairplay-ului, libertatii cu care sunt asociate imaginea sportului si a Olimpiadei, sunt asociate acum si Chinei. Nimic mai fals. La fel cum China nu este nici pe departe simbolul democratiei si al libertatii, nici Jocurile Olimpice nu se pot lauda cu un trecut tocmai pasnic.
Pentru cei care vor si altceva decat tratarea idilica din presa, Editura Humanitas a publicat recent "Olimpia in exil. O carte despre noblete si dezonoare in sport" de Traian Ungureanu. Nu stiu daca "dezvrajirea" unui simbol, asa cum sunt Jocurile Olimpice, este digerabila. Dar, in orice caz, este utila. si nu e nevoie sa spun ca "Olimpia in exil" nu poate fi lasata din mana.
S-o luam pe rand. Legatura dintre Jocurile Olimpice si nazism. 1936. A zecea editie din ceea ce inseamna perioada moderna a JO, dupa o intrerupere de 1.500 de ani. Berlin. Maestri de ceremonii: Leni Riefenstahl, cunoscuta prea bine, si Herr Dr. Carl Diem, autorul moral al tortei. Exact, Traian Ungureanu o subliniaza, torta olimpica, flacara care, anul acesta, a trecut prin tot felul de aventuri doar pentru a uni "intreaga lume intr-un singur vis" – cum suna dictonul Olimpiadei –, este doar un kitsch cu aer nazi. "Flacara, comenteaza Ungureanu, nu e singurul adaos care falsifica olimpismul elen spre a croseta mitologia etico-simbolica pe care Comitetul International Olimpic (CIO) o prezinta astazi unui public de masa, credul si setos de sentimente vagi, drept esenta de grecitate".
Maratonul, de exemplu, care de fiecare data este raportat la o Grecie de dinainte de Christos, nu exista decat din 1896, cand a avut loc prima editie "moderna" a JO, in Grecia. Organizatorii, impreuna cu Pierre de Coubertin (initiatorul olimpismului modern), se gandesc la introducerea unei curse de maraton. "Nimeni nu stie, de fapt, cum se alearga o asemenea distanta. Prea multi atleti pornesc in sprint si cad dupa primii kilometri. Altii ataca prea devreme si sunt culesi din santuri (…)", descrie Ungureanu desfasurarea eroicomica a primului maraton din istoria JO.
Credeti poate ca fairplay-ul si spiritul pacifist al sportului, despre care se vorbeste atata, exista dintotdeauna? O victorie sigura, in 500 i.Ch., era cand rupeai degetele adversarului, iar una dintre cele mai de succes metode de lupta era lovitura cu degetele intinse in abdomenul adversarului. "Corect aplicata, lovitura perfora abdomenul si spectatorii puteau aprecia imaginea intestinelor scoase din invins de un adversar priceput". In carte, gasiti si povestea atletului care este declarat invingator postmortem. Mai cititi si despre cum sportul este confiscat pentru a servi diverselor ideologii, despre dusmanul de moarte – coruptia –, despre cum unii cred ca sportul se poate face doar cu bani si, mai grav, ca sportul poate fi cumparat. Vreti nume? Le gasiti tot in "Olimpia in exil".
