Cei obisnuiti sa admire talentul si sensibilitatea pictorului Lucian Liciu, asa cum s-au infatisat aceste haruri in lucrarile sale aflate aproape fara exceptie sub semnul figurativului, cu o manifesta preferinta pentru peisajul citadin si pentru lumea teatrului, vor avea o veritabila surpriza descoperindu-l acum sedus de expresiile „abstracte” ce invesmanteaza discursul sau plastic, cu vadite accente de umor sau lirism, gazduit de Galeria „Galateca”, de la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti. Cele peste 40 de uleiuri pe panza beneficiaza de o panotare inspirata, ce pare sa ofere o incitanta desfasurare a dialogului exuberant dintre forme si culori.
Primele se remarca printr-o „geometrie” riguroasa, ici si colo dominata de elanuri lirice, de tensiuni interogative ori de scaparari ale umorului, ce isi face simtita prezenta si prin laconice „explicatii” la cele imaginate pe panza. Cand subordonate orizontului ce configureaza „linia vietii”, cand populate de „nervozitatea” diagonalelor si de structuri alveolare ce amintesc de forta expresiva a sculpturii, sau inspirate din libertatea de expresie a colajului, aceste lucrari „biciuiesc” initiativa interpretativa a privitorului si creeaza un spatiu calitativ generos pentru o cromatica viguroasa. Rosul, albul, negrul si albastrul, verdele si brunul, mai rar ocrul ocupa aceste „alveole”, se invecineaza, dialogheaza si dueleaza, in cele mai reusite lucrari, conferind discursului o indiscutabila tensiune emotionala. Rarele evadari din zona mai grava a unei creatii de o notabila altitudine lirico-dramatica ne conduc, aproape socant, catre „spectacole” sportive ori gastronomice, unde restituirile se plaseaza in perimetrul umorului si al parodiei fara efect vitriolant.
Toate acestea, intalnite la Galateca, alcatuiesc o fateta pana acum ascunsa a unui talent prodigios si a unei energii pilduitoare, care i-au permis pictorului, chiar pe parcursul aceluiasi an 2006, sa-si prezinte creatia in distincte si foarte variate ipostaze, ce au onorat importante sali de expozitie din Bucuresti si din tara. Iar daca acum insasi Biblioteca Centrala Universitara este lipsita de afluenta studentilor, plecati in vacanta, nimic nu-i impiedica pe bucurestenii ramasi sa dea piept cu canicula, zgomotul si poluarea metropolei de a gasi cateva placute clipe de refugiu fizic si sufletesc in fata panzelor lui Lucian Liciu.
