Jean-Claude Juncker s-a declarat „impresionat de numărul de fragilităţi” şi de „rupturile” care au apărut în sânul Uniunii Europene în cursul anului 2015, care va rămâne cea a unei „policrize negestionate” – Ucraina, Grecia, refugiaţii, terorismul. „Uniunea nu se află într-o stare bună”. Un diagnostic sumbru care spune multe despre amploarea crizei ce ameninţă „distrugerea unui edificiu care a fost construit cu preţul multor dureri şi în mijlocul speranţelor”, după cum aprecia generalul De Gaulle în noiembrie 1967 pentru a refuza aderarea Marii Britanii.
Preşedintele Comisiei Europene consideră că responsabilii acestor dezordini care ameninţă UE nu trebuie căutaţi prea departe, este vorba despre guvernele statelor membre care, puţin câte puţin şi indiferent dacă sunt de dreapta sau de stânga, se lasă cucerite de populism şi de naţionalism. „Generaţia mea nu este una a giganţilor” precum cele ale lui François Mitterrand, Helmut Kohl sau Jacques Delors, ci este generaţia „moştenitorilor slabi care uită rapid. Ce lăsăm în urma noastră?”, a ţinut să precizeze Juncker.
UE nu este o federaţie şi este condusă unitar doar în două domenii foarte precise în care statele nu îşi pot băga nasul – politica concurenţei şi mai ales politica monetară.
„Ce folos să avem o monedă unică dacă nu vom putea circula liber”
Fără Banca Centrală Europeană la butoane fără îndoială că zona euro ar fi sărit în aer în 2010. Guvernele, dornice să-şi apere interesele naţionale pe termen scurt, nu au acţionat doar pentru că Frankfurt avea mijloacele de a le forţa. Astăzi, nu există un Mario Draghi dotat cu aceleaşi competenţe federale pentru a constrânge statele să coopereze pentru reglementarea crizei refugiaţilor, ceea ce ar implica o minimă diplomaţie comunitară, sau să coopereze în lupta contra terorismului. Comisia şi Parlamentul pot doar să roage statele să rămână unite, ceea ce nu a produs efecte până în prezent. Incapacitatea liderilor naţionali de a privi dincolo de frontierele lor naţionale nu poate avea decât consecinţe dezastruoase.
Aşa cum amintea Jean-Claude Juncker, „ce folos să avem o monedă unică dacă nu vom putea circula liber? Schengen riscă să aducă sfârşitul euro”. Criza refugiaţilor cu problemele care au determinat unele state să-şi instaleze controalele la frontiere, pune sub semnul întrebării existenţa spaţiului Schengen. De asemenea, refuzul solidarităţii în criza refugiaţilor, riscă să ducă la implozia bugetului european şi atunci, în aceste condiţii, de ce să continue Bruxelles-ul să plătească Poloniei sau Ungariei 4% din PIB-ul lor în fiecare an? Dar Jean-Claude Juncker refuză să renunţe şi se jură că va face totul pentru evitarea prăbuşirii.
Acumulare de nemulţumiri
Media europeană citează faptul că Juncker este iritat de atitudinea premierului italian, Matteo Renzi, care acuză Comisia Europeană de toate dificultăţile sale. Vineri, şeful Comisiei a abandonat tonul diplomaţiei şi a adresat cuvinte dure premierului Renzi, pierzându-şi răbdarea din cauza numeroaselor neînţelegeri dintre Roma şi Bruxelles din cauza absenţei unui interlocutor italian, iar surse europene au observat că problemele de comunicaţie ar putea deveni probleme politice.Juncker nu a făcut decât să răspundă unei serii de nemulţumiri acumulate de Matteo Renzi contra UE de câteva săptămâni. „Basta cu Europa la ordinele Germaniei, regulile trebuie să fie egale pentru toţi. Bruxelles nu se poate comporta ca un stăpân sever care dă lecţii Italiei. Cu capul sus, cer ca Europa să se schimbe”, soma Renzi la o reuniune a Uniunii.
Concret, Europa este plină de tensiuni – Grecia, criza migraţiei, stabilizarea euro, dacă Marea Britanie va rămâne membru UE, dacă schimbările noului guvern polonez în sistemul său judiciar şi în media de stat reprezintă violarea normelor europene. La această lungă listă trebuie adăugată şi noua fractură cresândă dintre Italia şi Comisia Europeană şi Germania asupra direcţiei viitoare a UE. Roma se află tot mai mult în contradicţie cu Bruxelles-ul şi Berlinul asupra unei game de probleme. Ele cuprind regulile bugetare ale zonei euro şi propriile obiective bugetare, politica conductei de gaz a UE, ajutorul statului italian pentru industria siderurgică şi bănci şi modul optim de întărire a zonei euro.
În criza migraţiei, guvernul de la Roma şi Bruxelles-ul s-au înfruntat asupra finanţării taberelor de refugiaţi, a eşecului Turciei, a amprentării de către Italia a refugiaţilor. Renzi acuză austeritatea cerută de Germania care duce la ascensiunea politicilor populiste în UE. Analiştii estimează că în spatele acestei falii se află un joc al premierului italian în politica internă pentru a contracara creşterea euroscepticismului în mai multe oraşe reprezentat de Mişcarea 5 Stele şi Liga Nord.
Totuşi, nemulţumirea lui Renzi faţă de conducerea actuală a UE merge dincolo de politica internă. Ea reflectă şi o opinie răspândită la Roma potrivit căreia regulile UE nu sunt aplicate în mod coerent.
„Lovitură nocturnă de forţă”
O nouă falie s-a deschis între Germania şi Polonia, generată de reformele controversate ale Guvernului de la Varşovia. Preşedintele polonez Andrzej Duda s-a aflat luni la Bruxelles, pe fondul tensiunilor cu Executivul european, care săptămâna trecută a lansat o procedură de „salvare a statului de drept” contra ţării sale. O măsură inedită declanşată în urma reformelor angajate de partidul conservator Dreptate şi Justiţie (PiS), la putere din 16 noiembrie, şi care privesc în special Tribunalul constituţional şi media publică.
De asemenea, în noaptea dinaintea votului de încredere obţinută de PiS, Comisia parlamentară poloneză a decis plecarea şefilor celor două servicii civile, Agenţia de informaţii şi Agenţia pentru securitate internă şi a omologilor lor militari. Opoziţia a calificat această măsură „lovitură de forţă nocturnă”. Temerile europenilor sunt că reformele controversate la Varşoviei nu reprezintă decât „un mic pachet”, în timp ce o lege mult mai amplă şi mai radicală este prevăzută pentru primăvară. Cu măsurile speciale ale UE luate contra Guvernului de la Varşovia, relaţia crucială pentru stabilitatea în Europa ce datează de 25 de ani a luat brusc o turnură dificilă.
