Pietele globale financiare au trecut in 2008 prin cea mai rea criza de la Marea Depresie din anii ’30. Unele institutii financiare au dat faliment, altele au fost cumparate pe nimic ori au supravietuit dupa operatiuni masive de salvare financiara. Pietele globale de actiuni s-au prabusit cu peste 50%; marjele dobanzilor au explodat; a aparut o criza severa de lichiditate si creditare; multe dintre economiile emergente s-au clatinat, cerand ajutor de la Fondul Monetar International.
Ce ne asteapta acum in 2009? Oare am trecut deja de ce era mai rau sau mai avem de asteptat varful de criza? Pentru a da un raspuns la aceste intrebari, trebuie sa intelegem ca ne aflam intr-un cerc vicios de contractie economica si inrautatire a situatiei financiare.
Statele Unite vor trece cu certitudine prin cea mai dura recesiune din ultimele decenii, o contractie profunda si prelungita, care va dura cam 24 de luni mergand pana la finele anului 2009. Mai mult, intreaga economie mondiala se va contracta. Va exista recesiune in zona euro, in Marea Britanie, in Europa continentala, in Canada, Japonia si in celelalte economii avansate. Exista, de asemenea, riscul unei aterizari dure pentru economiile emergente, care vor resimti adevarate socuri provocate de evolutiile comerciale, financiare si monetare.
In economiile dezvoltate, recesiunea a produs la inceputul anului 2008 temeri legate de revenirea unei stagflatii (o combinatie de stagnare economica si inflatie) in stilul anilor ‘70. Dar fiindca cererea agregata scade sub nivelul ofertei agregate, pietele de bunuri care circula mai lent vor ajuta de fapt la reducerea inflatiei, pentru ca puterea companiilor de a stabili preturile este limitata. De asemenea, somajul in crestere va controla costurile muncii si cresterile salariale. Acesti factori, combinati cu preturile in scadere abrupta ale materiilor prime, vor face ca inflatia in economiile avansate sa se diminueze pana la valori in jur de 1%, dand nastere la ingrijorari legate de deflatie, nu de stagflatie.
Deflatia este periculosa, pentru ca duce intr-o capcana a lichiditatilor: ratele nominale de politica monetara nu pot scadea sub zero, asadar politica monetara devine ineficienta. Atunci cand scad preturile inseamna ca, de fapt, costurile de capital sunt ridicate, iar valoarea reala a datoriilor nominale creste, conducand la un nou declin in consum si investitii – astfel, se pune in miscare un cerc vicios in care apare o noua presiune pe venituri si locuri de munca, agravand declinul cererii si preturilor.
Pe masura ce politica monetara devine neviabila, se va recurge la alte politici, mai putin ortodoxe: politici de salvare a investitorilor, a institutiilor financiare si a debitorilor; injectii masive de lichiditate in banci pentru a ameliora criza de creditare; actiuni si mai radicale de reducere a ratelor dobanzilor pe termen lung pentru obligatiunile guvernamentale, dar si de ingustare a marjei dobanzii dintre ratele pietei si titlurile de stat.
Criza globala din prezent a fost declansata de spargerea balonului imobiliar din SUA, dar nu aceasta a fost cauza ei. Excesele creditarii din America s-au inregistrat in domeniul ipotecilor rezidentiale, ipotecilor comerciale, cartilor de credit, imprumuturilor auto si creditelor pentru studenti. Aceleasi excese au mai fost constatate si in privinta produselor vandute pe piata de capital – produse care transformau datoriile in derivate financiare toxice; in imprumuturile contractate de autoritati locale; in finantarea unor achizitii pe datorie (LBO) care nu ar fi trebuit sa aiba loc niciodata; in obligatiuni corporatiste susceptibile de a suferi acum pierderi masive; in piata periculoasa si nereglementata a derivatelor de transfer al riscului de credit (CDS).
Aceste patologii nu s-au limitat la Statele Unite. Baloane imobiliare au existat in multe alte tari, umflate de creditarea excesiv de ieftina si care nu reflecta riscul real. Au existat baloane si in pietele de materii prime si de hedging. Acum vedem decaderea sistemului bancar gri, acel complex de institutii financiare nonbancare care aratau ca niste banci, imprumutau pe termen scurt si foarte lichid, practicau la scara larga tranzactii de tip LBO, dar investeau pe termen mai lung si nelichid.
Rezultatul este ca acum cel mai mare balon de active si credite din istoria omenirii se sparge, provocand pierderi de credit totale care se apropie de suma extraordinara de doua trilioane de dolari. De aceea, daca guvernele nu recapitalizeaza rapid institutiile financiare, criza de creditare va deveni tot mai severa, pe masura ce pierderile se acumuleaza mai repede decat viteza de recapitalizare, iar bancile sunt fortate sa contracte creditarea si imprumuturile.
Preturile actiunilor si ale altor active riscante s-au depreciat brusc de la varful inregistrat la finele anului 2007, dar exista in continuare un risc semnificativ de depreciere. Un consens tot mai larg sugereaza ca preturile multor active riscante – inclusiv cele ale actiunilor – au scazut atat de mult incat am ajuns la pragul minim si va urma o revenire rapida.
Dar ce e mai rau nu a trecut inca. In urmatoarele luni, raportarile macroeconomice si bilanturile de profit si pierdere de peste tot din lume vor fi mai proaste decat prognozele, impingand cu si mai mare forta in jos preturile activelor riscante, deoarece analistii pietelor de actiuni inca se amagesc cu ideea ca o contractie economica va fi blanda si de scurta durata.
Chiar daca riscul unui colaps complet al sistemului financiar global a fost redus prin actiunile G-7, iar unele economii
si-au protejat sistemele financiare, totusi raman vulnerabilitati serioase. Criza creditelor se va inrautati; tendinta de reducere a gradului de indatorare se va mentine, pentru ca fondurile de hedging si alti actori implicati in tranzactii de tip LBO se vad fortati sa vanda active in piete lipsite de lichiditate, cauzand astfel noi caderi de preturi si aruncand si mai multe institutii financiare insolvente in faliment. Cateva dintre economiile emergente vor intra cu siguranta intr-o criza financiara deplina.
Asadar, 2009 se anunta a fi un an dureros, cu recesiune globala si probleme financiare, cu pierderi si falimente. Doar politicile agresive, coordonate si efective ale statelor avansate si emergente pot face ca economia mondiala sa-si revina in 2010, in loc sa intre intr-o perioada prelungita de stagnare economica.
Copyright: Project Syndicate, 2008.
www.project-syndicate.org
