Evadarea președintelui Iohannis din bula de tăcere și conformism instituțional arată debutul unei schimbări de strategie. Deocamdată, e doar un prim pas.
Începând din 11 mai, Iohannis a devenit ceva mai vocal: l-a criticat pe Ponta pentru vizitele de „capul lui“ în străinătate și pentru brambureala cardului de sănătate, a ripostat dur, deși tardiv, la manipulările care îl acuzau de interese în cazul firmei austriece Schweighofer, cerând SRI să verifice acuzele lui Ponta, a declarat că lupta împotriva corupției trebuie să continue la aceeași intensitate și a spus că va contesta la Curtea Constituțională modificările operate în parlament la legile penale. A folosit cuvinte mai apăsate decât obișnuiește. Ce s-o fi întâmplat?
Să fi priceput Iohannis că dacă mai tace mult pierde din popularitate, pune sub semnul întrebării alegerile din 2016 și face pârtie PSD? Că nu poate miza pe PNL să facă opoziție eficientă, așa cum și-ar fi dorit, și că partidul este divizat de lupte interne (vezi stenogramele), bântuit de fantoma USL și lipsit de lideri și vectori de opinie? Sau, poate, a început să aibă o viziune mai largă asupra peisajului politic?
Citește continuarea textului în Revista 22.
