Unul dintre fondatorii „Solidaritatea”, consilierul prezidențial Henryk Wujec a făcut în anii ’80 și închisoare politică, cele două încarcerări ale sale însumând peste trei ani. În 1962, a intrat în Clubul Intelighenției Catolice din Varșovia, o organizație activă și astăzi, care luat poziții tranșante inclusiv față de situația dramatică din Ucraina. Privitor la acțiunile întreprinse de Kremlin în Europa de Est, domnul Wujec recunoaște că „nu o dată, Putin a creat un element de surpriză în Europa”, dar „politica sa e foarte rea pentru Rusia”.
Nu cumva reabilitarea Pactului Ribbentrop-Molotov, de către Vladimir Putin (observația aparține istoricului Timothy Snyder, apărând într-un articol semnat de acesta la începutul lunii noiembrie – n.r.), duce într-o nouă fază conflictul dintre Rusia și Ucraina și, practic, politica Rusiei față de întreaga Europă și lumea occidentală?
Henryk Wujec: Pactul Ribbentrop-Molotov a fost începutul unor serii de acțiuni de neacceptat, au murit milioane de polonezi, a permis realizarea planului de anihilare a poporului evreu. Autorii acestui pact sunt, bineînțeles, răspunzători pentru Holocaust și în nici un mod nu se poate spune că pactul poate fi reabilitat. Nu prea înțeleg ce a vrut să spună președintele Putin. Pe de o parte, anterior afirmase că a fost ceva rău, acum încearcă să-l prezinte
dintr-o perspectivă mai bună. Politic, Putin a cam pierdut direcția pe care ar trebui să o urmeze, unul dintre scopurile sale constând în a avea Ucraina, cumva, sub tutela politică a Rusiei. Deoarece, practic, îi este aproape imposibil acest lucru, dat fiind că poporul ucrainean se opune politicii ruse, Putin și-a propus să ocupe măcar o parte din teritoriul Ucrainei. Deci din punctul său de vedere, dacă la vremea respectivă s-au putut face (în Europa) asemenea împărțeli, de ce să nu se poată și acum? Dar luând asemenea decizii se izolează singur, după cum a zis și doamna Merkel, parcă ar fi de pe altă planetă. Dacă Putin va continua pe aceleași direcții, între țările democratice și Rusia va rămâne o prăpastie. Politica sa e foarte rea pentru Rusia.
Dacă Vladimir Putin își asumă pactul per ansamblu, putem vorbi, deci, și de asumarea, azi, a unui antisemitism la nivelul Kremlinului?
H.W.: Important este că decizia a fost luată când nemții se împrieteneau sau aveau deja relații de prietenie cu rușii, iar din acest motiv consider că își asumau răspunderea comună. În schimb, nu cred că acum se poate spune că Putin este o extensie a vechiului sistem. Presupun că nu vrea să folosească Pactul Ribbentrop-Molotov, pentru că nu este o chestie atât de importantă pentru el, ci mai degrabă dorește să pară un prieten al evreilor, întrucât o asemenea atitudine este apreciată în lumea politică. Argumentele lui trimit tocmai la ideea că în Ucraina sunt foarte mulți antisemiți. După mine, faptul că a folosit în argumentație Pactul Ribbentrop-Molotov a fost numai pentru ca el să-și poată justifica intervenția acolo (în Ucraina – n.r.). Deci mai degrabă are de-a face cu politica imperială a Rusiei, nu cu antisemitismul.
Cum vă așteptați să evolueze politica Moscovei după alegerile din Republica Moldova?
H.W.: Nu o dată, Putin a creat un element de surpriză în Europa. Țările democratice au sperat că vor putea colabora cu Rusia, președintele Obama a resetat relațiile SUA cu Rusia. Greu de prevăzut ce este în capul lui Putin. Înclin să cred că va face presiuni asupra Moldovei ca să întârzie intrarea țării în Uniunea Europeană și în mod sigur pentru a o face să nu adere la NATO. Are metode și are instrumente. În ultima vreme se vede că puterea militară a Rusiei în Crimeea crește. Nimeni nu știe de ce.
Diverși analiști vorbesc tot mai des despre scenarii care depășesc frontierele Ucrainei, iar în Țările Baltice, de exemplu, preocupările autorităților în acest sens sunt ridicate. Cum se vede de la Varșovia?
H.W.: Se văd presiuni militare din partea lui Putin, avioanele militare rusești intră în zonele Țărilor Baltice, submarinele circulă în zone care să permită detectarea lor. Iată un semnal pentru țările din partea de est, ca ele să-și sporească siguranța. După ultimul Summit NATO a apărut o formulare nouă, potrivit căreia trupele NATO staționează în partea de est, nu în mod continuu, dar neîntrerupt.
Vă mulțumește?
H.W.: S-a decis că un contingent de 5.000 de persoane va avea comandamentul la Szczecin, deci în nord-vestul Poloniei. Important este ca bazele din zona estică să fie pregătite pentru a putea fi utilizate rapid.
Vor fi suficiente asemenea elemente de descurajare?
H.W.: Polonia încearcă foarte intens în această zonă a Europei să schimbe tendința de până acum, aceea de diminuare a investițiilor în armată. Considerăm că trebuie să ne aliniem cu directivele NATO, potrivit cărora statele membre să aloce apărării 2% din PIB. Rusia, în ultimii 6-7 ani, și-a mărit bugetul militar, în schimb UE l-a diminuat. Noul premier al Poloniei, doamna Ewa Kopacz, a declarat că începând cu anul 2016 vom aloca apărării două procente. Acum avem 1,95. Ne dorim ca toată lumea din zonă să facă la fel. Fără a lua în calcul faptul că suntem în NATO și colaborăm cu SUA, trebuie să avem și ceva al nostru.
Rămâne, din punctul de vedere al Poloniei, o problemă faptul că bazele mari ale NATO se află practic în vestul Europei, oricum mult mai departe de epicentrul problemelor de astăzi?
H.W.: În primul rând, trebuie schimbată politica internă a Poloniei, pentru că în prezent bazele noastre sunt în vestul țării. Foarte mulți ani, în Polonia au staționat 250.000 de soldați ruși, deci sunt bazele pe care le-au folosit ei. Acum, aceste locații trebuie mutate sau create altele în partea estică. Este costisitor, dar există programul și trebuie realizat. Legat de bazele NATO, sigur, pledăm pentru ideea că nu trebuie să existe țări de categoria întâi și țări de categoria a doua. Bazele trebuie să existe acolo unde se întâmplă ceva, deci asemenea baze ar trebui să fie și în Polonia. Am speranța că vom fi convingători. Este o decizie, bineînțeles, de grup.
Cum caracterizați estul Europei astăzi, în contextul relațiilor cu Moscova ale celorlalte capitale? Nu există o abordare unitară, lucrurile văzându-se într-un fel de la București și Varșovia, dar altfel de la Budapesta, Bratislava, Praga sau Sofia.
H.W.: Aș dori să existe o politică comună, dar în democrație poți să încerci să-l convingi pe celălalt. A fost președintele ceh în SUA și s-a întors cu convingerea că trebuie să schimbe ceva. Este un proces, iar în acest proces România va fi de aceeași parte cu Polonia, pe calea pro-europeană, Slovacia foarte probabil va fi și ea. La ora actuală apreciez că vor fi probleme cu Ungaria, deci cu Orban.
În România, lupta anticorupție este privită drept unul dintre instrumentele ce țin de siguranța națională, mai ales în contextul diversității armelor utilizate de Rusia în relația cu țările din Est. De la Washington au venit în ultimul an semnale foarte consistente despre componenta strategică a luptei anticorupție în toată Europa de Est. Care este, în Polonia, percepția asupra discursului SUA?
H.W.: Lupta cu cancerul corupției e una dintre principalele teme ale politicii noastre. Toate țările postcomuniste au această problemă. Bineînțeles că Rusia folosește intens asemenea elemente, de aici, probabil, vine și avertizarea Statelor Unite. După părerea mea, în Polonia s-au făcut foarte multe în această direcție, dar lupta este departe de a fi terminată. La noi au existat două moduri importante de a lupta cu corupția. Primul datează din 1990, imediat după schimbarea de regim, când au fost alegeri pentru reprezentanții locali. Înainte de scrutin fusese schimbată schema de finanțare a organelor locale, ideea fiind ca oamenii, comunitatea locală să poată controla activitatea autorității locale. În același timp, la vremea respectivă majoritatea celor care au câștigat alegerile erau legați de Solidaritatea, iar astfel a fost eliminată, în mod natural, și componenta istorică. Existau și atunci corupți, dar presa locală ataca aceste probleme. Pentru presa privată, complet lipsită de legături politice, găsirea problemelor de acest tip rămâne principala preocupare. Din fericire, corupția nu a atins foarte profund zona de vârf. Recent, un senator – și e primul caz de senator – a fost arestat pentru că ar fi putut să influențeze sau să instige la omorârea unui ziarist, în 1992. Sperăm ca justiția să își facă treaba și să stabilească adevărul.
A existat recent și un scandal de spionaj la nivelul Ministerului Apărării.
H.W.: Spionii trebuie prinși și închiși.
Care este evoluția fenomenului (spionajul rusesc – n.r.) în ultimii cinci până la zece ani?
H.W.: Reprezentanții Rusiei nu publică anual numărul de spioni aflați aici și localizările lor (râde). În perioada mea de formare intelectuală, intelighenția rusă avea o foarte mare influență în Polonia. Ascultând muzică și citind ce au scris acei intelectuali, eu am învățat limba rusă. De curând am citit o poezie a unui autor rus, foarte critică față de autoritățile ruse, care începe așa: „Iar suntem puțini, fraților!”.
Asta e, poate, marea problemă a Rusiei – faptul că sunt puțini cei care îndrăznesc să abordeze critic ideea de putere. Iar după agresiunea din Ucraina, ei par a fi încă și mai puțini întrucât a crescut foarte mult numărul fanilor lui Putin.
H.W.: Când a fost problema în 1968 cu rușii, în Piața Roșie au fost câteva persoane care protestau (referire la protestul din 25 august 1968, când șapte cetățeni au condamnat invazia Cehoslovaciei – n.r.). În țara noastră, episodul a fost receptat ca dovadă a unui curaj deosebit, curaj care pe vremea aia nu exista în Polonia. Dar a fost un exemplu pentru noi, în sensul că trebuia făcut ceva în această direcție. Am un respect deosebit pentru opoziția din Rusia. Într-un oarecare sens, opoziția din Rusia i-a învățat pe opozanții din Polonia ce trebuie să facă.
