Ex-preşedintele ciadian Hissène Habré a fost condamnat la închisoare pe viaţă de tribunalul special care l-a judecat la Dakar şi l-a găsit vinovat de crime contra umanităţii, crime de război şi violuri.
Hissène Habré a condus Ciadul opt ani (1982-1990) înainte de a fi înlăturat de unul din foştii săi colaboratori, actualul preşedinte, Idriss Deby Itno, şi s-a refugiat în Senegal în decembrie 1990. Arestat la 30 iunie 2013, el este judecat din iulie 2015 de Camerele africane extraordinare (CAE), create în virtutea unui acord între Senegal şi Uniunea Africană, un tribunal pe care Habré l-a recuzat şi în faţa căruia a refuzat să se exprime sau să se apere. Procesul a dezvăluit sistemul de represiune instalat de fostul preşedinte în Ciad, atrocităţile poliţiei sale politice şi închisorile secrete.
Strigăte de bucurie au izbucnit luni în sala tribunalului Camerelor africane extraordinare după anunţarea verdictului în acest proces istoric. 20 de ani după comiterea faptelor, Habré acuzat că a fost în fruntea unui sistem de represiune feroce, a fost judecat. Ceea ce s-a recunoscut este responsabilitatea lui Hissène Habré , preşedinte al Ciadului, în acest sistem care a vizat opozanţii sau cei presupuşi a fi, apoi mai multe comunităţi din sudul ţării, acuzate că susţin rebeliunile contra regimului său. Fără a neglija detaliile, judecătorul a descris întregul sistem, lansat câteva săptămâni după preluarea puterii prin forţă de către Hissène Habré, în 1982. Curtea recunoaşte implicarea directă a lui Habré în sistemul represiv pus în funcţie, el fiind marele coordonator. Fostul preşedinte a concentrat toate puterile şi a creat un sistem în care teroarea şi impunitatea făceau legea. În proces au fost prezentate mii de documente, 2.500 de procese verbale ale audierilor şi arhivele Direcţiei de documentare şi ale securităţii, faimoasa DDS, controlată direct de Habré.
Agenţii supravegheau societatea şi în faţa ameninţării invaziei libiene, paranoia întreţinută permitea execuţii în noapte, cadavre lăsate să putrezească în mijlocul deţinuţilor în viaţă, supunerea la „diete negre“ (privare de hrană şi apă) a încarceraţilor. Potrivit comisiei de anchetă ciadiană, în medie 13 prizonieri au murit zilnic în timpul regimului lui Hissène Habré .
