În introducerea impozitării progresive în caz de revenire la guvernare, PSD are, fără îndoială, de partea sa realitatea că acest sistem este practicat în toate ţările dezvoltate şi civilizate, indiferent cât de liberale sau mai puţin liberale trec a fi, sistemul fiind menţinut şi când dreapta, şi când stânga alternează la guvernare în ţările respective. Din păcate pentru el, PSD nu are de partea sa realităţile din România, care nu este o ţară dezvoltată şi unde se manifestă primitivism în concepţiile şi administrarea economico-socială. Impozitarea progresivă este o filosofie fiscală care urmăreşte doar aparent să ia mai mult de la cei înstăriţi şi bogaţi spre a se putea redistribui bugetar mai mult pentru cei săraci sau mai nevoiaşi – scop cu care este asociată şi din care derivă incorecta etichetare ca fiind de stânga şi tot la fel de incorecta prezentare ca având păcatul de a demotiva munca. Impozitarea progresivă nici măcar nu vizează ca fiscalitatea să fie pentru buget în sine, ci pentru dezvoltare!
Într-o schemă de impozitare progresivă, cotele de impunere sub medie îi protejează pe cei cu venituri mici – fiind, evident, inferioare celor unice, practicate într-un sistem de impozitare liniară. Dar, foarte important, cotele evident mai mari care există dincolo de media impunerii sunt corelate, cel puţin indirect, cu facilităţi fiscale care să scadă impunerea în caz că veniturile sunt îndreptate spre anumite domenii – în general servicii sociale, precum pensii, sănătate, educaţie – asupra importanţei cărora în dezvoltarea economico-socială a unei ţări nu trebuie insistat. Stimularea orientării unei părţi din venituri către asemenea servicii sociale este nu numai permisă, dar este chiar implicată de schemele de impozitare progresivă. Dimpotrivă, impozitarea liniară în general nu sprijină asemenea orientări pur şi simplu pentru că nu le poate stimula fiscal tocmai din cauza liniarităţii impunerii. Cei cu venituri mai mari pot opta, desigur, ei înşişi pentru o astfel de canalizare a veniturilor lor, dar aceasta, nesprijinită de facilităţi fiscale, costă mai mult şi, în general, impozitarea liniară impulsionează consumul de bunuri, descurajându-l pe cel de servicii sociale. Instrumentul prin care impozitarea progresivă încurajează consumul de servicii sociale îl constituie deductibilităţile fiscale. Ca atare, un sistem de impozitare progresivă este şi un complex de deductibilităţi pe care tocmai neliniaritatea impozitării le permite şi pe care liniaritatea le exclude.
Prin deductibilităţi fiscale, participarea la serviciile sociale (pensii, sănătate, educaţie) se individualizează. Astfel că, de fapt, aceste servicii se întorc în parametri individualizaţi la beneficiar, părăsindu-se devălmăşia atât de frustrantă din sistemele de impozitare liniară, îndeosebi pentru cei cu venituri mari. De fapt şi de drept, sistemele de impozitare progresivă sunt cu mult mai puţin redistributive decât cele de impozitare liniară, tocmai prin faptul că o parte din impunere, dirijată fiind, se întoarce direct chiar la contribuentul devenit beneficiar. Celălalt instrument folosit în asociere strictă cu impozitarea progresivă este plafonarea contribuţiilor sociale. Acestea nu sunt nelimitate în funcţie de venit. Pur şi simplu pentru a nu se crea disparităţi şi frustrări inutile când contribuenţii devin beneficiari. Contribuţiile pentru pensii sunt limitate la cele echivalente unor câştiguri de trei sau maximum cinci salarii medii. Astfel încât diferenţa dintre pensiile celor care au participat la sistemul contributiv de pensii să nu fie prea mare. Evident, cel cu venituri mari poate participa separat la un sistem privat de pensii pentru orice cuantum consideră de cuviinţă.
În cazul sănătaţii, pentru a se evita injusteţea participării discrepante faţă de acelaşi serviciu de sănătate oferit, contribuţiile sunt, de asemenea, limitate pentru un anumit pachet de servicii, doritorii unui pachet mai complex plătind, evident, altă contribuţie, mai ridicată. Pe deplin clar, dacă asemenea reglementări de deductibilităţi, plafonări şi diferenţieri nu se adoptă o dată cu o introducere a impozitării progresive, degeaba se apelează la aceasta, întrucât, anulându-i-se din start potenţialul de impulsionare a dezvoltării economico-sociale, poate face chiar mai mult rău decât bine!
