Jurnalistul Deutsche Welle Horațiu Pepine scrie, într-un comentariu, despre rolul României în cadrul proiectului Europei „cu două viteze”. În acest context, el susține că nu a constatat, la nivelul statului român, niciun proces de reflecție privitor la viitorul blocului comunitar.
Redăm fragmente din comentariul scris de jurnalistul DW Horațiu Pepine:
„În definitiv – se întreabă atâta lume – de ce ar fi atât de grav dacă Europa s-ar împărți după zone de competitivitate? Și nu cumva societatea românească a respirat ușurată atunci când se renunțase la un termen precis pentru adoptarea monedei comune? Cursa austerității pe care o declanșase fostul președinte Traian Băsescu în 2010, cu urmările pe care le știm, nu avusese ea ca scop ultim tocmai aderarea cât mai rapidă la zona euro? Prin urmare România nu ar putea mai curând să profite de pe urma unei <<marginalități>> europene care nu este rea decât dacă o interpretezi în cheie morală? Dar e vorba cumva aici de morală și de prestigiu politic sau mai curând de politici pragmatice? (…).
În orice caz am putut constata încă o dată că nu există la nivelul statului român niciun proces de reflecție privitor la viitorul Europei și la scenariile posibile de urmat, deși subiectul a luat amploare în Occident de vreo 4-5 ani de zile, ideea datând încă din epoca extinderii către Est. Oficialii români au repetat invariabil placa cu coeziunea Uniunii și acum își dau seama (dacă își dau seama) că nu au niciun răspuns în cazul în care politica europeană își va schimba direcția. Dar mai grav este că nu a existat o reflecție sistematică nici măcar la nivelul societății, nu s-au scris cărți, nu s-au scris articole, nu s-a gândit absolut deloc pe tema Europei (de la Constantin Noica din anii 80 sau Adrian Marino cu un deceniu mai târziu) decât cel mult în clișeele de manual. Poate cineva mizează acum pe manifestațiile din piața Victoriei cu steagul din <<licurici>> al UE sau pe articolul lui Mircea Cărtărescu din FAZ? Ar fi candid să crezi că o scenografie de stradă și câteva articole de ocazie ar putea ține loc de reflecție politică și filosofică. Contribuția conceptuală a României la Europa este în ultimele două decenii egală cu zero și exact acesta este motivul principal pentru care nu stăm la <<masa deciziilor>> (…).
Și ca să ne întoarcem de unde am plecat: nu ne-am putea oare imagina viitorul, mai împăcați cu sine, la <<periferia>> Europei? Dacă tot nu avem nicio idee despre Europa în ansamblu, una care să fie luată în serios și la Berlin și la Paris, nu am putea încerca, în schimb, să gândim <<periferia>> ei și să-i oferim acesteia un sens? În orice caz ar fi de dorit să depășim sloganurile și să încercăm în sfârșit să ne gândim condiția pe cont propriu.”
Citește aici comentariul integral al jurnalistului.
