Larry Page, noul director al companiei şi totodată unul dintre fondatorii ei, nu poate fi numit leneş: în prima zi de muncă, Page a oferit 900 milioane de dolari pentru portofoliul de patente al firmei Nortel. Cum va schimba Page Google – răspunsul la această întrebare ar putea fi găsit şi în noua carte „In the Plex”, o biografie a companiei.
Larry Page este un erou pentru multă lume – probabil chiar şi pentru el însuşi. A înfiinţat Google în 1998, la numai 25 de ani, împreună cu Sergey Brin, iar sediul companiei a fost la început în garajul unei prietene în Menlo Park, California. Câţiva ani mai târziu, Page avea să devină miliardar – averea sa este estimată la 19,8 miliarde dolari – şi Google, una dintre cele mai mari companii din lume, cel puţin ca valoare de piaţă. Totuşi, Google încearcă să îşi păstreze filozofia şi spiritul iniţial, cel al unei companii mici, cu o cultură internă diferită de cea a marilor corporaţii; astfel, motto-ul Google este „Să nu faci rău” – o prescurtare a punctului şase al regulilor companiei, care spune „Poţi să faci bani fără să faci rău” – iar compania oferă angajaţilor săi multe libertăţi care ar fi de neconceput în altă parte – de la posibilitatea de a petrece 20% din timpul de la birou lucrând la proiecte proprii, care să nu aibă neapărat o legătură directă cu jobul (aşa s-au născut Gmail, AdSense şi Google News) la console video, mese de ping-pong, o sală de sport, un pian de concert şi o cantină considerată – probabil pe bună dreptate – una dintre cele mai bune din lume. Cum Page este unul dintre arhitecţii acestei culturi, e destul de probabil că în această privinţă nu se va schimba nimic în ca¬drul companiei. În multe alte privinţe, schimbările sunt şi vor fi majore.
Inovaţie în loc de marketing
Reputaţia companiei nu este exagerată; într-un studiu recent care analiza mai multe companii, Google era pe locul întâi la capitolul „mulţumirea angajaţilor”. Există însă şi câteva puncte criticate de aceştia, puncte pe care Page va încerca să le rezolve; astfel, printre pro¬blemele companiei se numără birocraţia (pentru aprobarea unui nou proiect este nevoie, se pare, de multe semnături), timpul (nu toţi angajaţii apucă să folosească„legea celor 20%”) şi stagnarea în carieră (deşi salariile sunt mari la început, promovările nu sunt atât de dese ca la alte companii, ceea ce poate duce la frustrarea angajaţilor).
Printre primele măsuri luate de Page se numără mailurile săptămânale pe care acesta le trimite, cu sugestii concrete pentru reducerea birocraţiei (şi un cuvânt al lui Page este, de obicei, lege în cadrul companiei) şi sesiunile dese de discuţii cu managerii de proiecte, în care aceştia îşi explică şi justifică munca; de asemenea, Page este o persoană tehnică şi mulţi speră că inovaţia va redeveni la Google mai importantă decât marketingul. Deja Page pare să înţeleagă acest lucru, ridicând în funcţia de vicepreşedinte mai mulţi şefi de proiect, printre care cei care supervizează YouTube, browserul Chrome, cercetarea şi proiectul „Social Networking” – acesta din urmă deosebit de important pentru Page, care vede în Facebook unul dintre principalii viitori concurenţi în diverse domenii.
Steve Jobs: „Ce treabă are Google să facă telefoane?!?”
Dacă aceste schimbări vizează viitorul companiei, nici trecutul nu este lăsat uitării. Cu acordul directorilor de la Google, jurnalistul Steven Levy a petrecut trei ani în sediul companiei, având acces la toate persoanele importante ale acesteia. În cartea sa „In the Plex” (titlul se referă la cartierul general al firmei, numit Googleplex), Levy atinge mai multe subiecte sensibile pentru Google. Printre acestea se numără deteriorarea relaţiei lui Page şi Brin cu Apple, unul dintre competitorii principali pe piaţa telefoanelor mobile; când în 2001 Page l-a rugat pe Steve Jobs, preşedintele Apple, să vină la Google în aceeaşi funcţie, Jobs l-a refuzat, oferind în schimb să devină mentorul lui Page şi Brin. Aceştia au acceptat, şi timp de câţiva ani directorii celor două companii au fost foarte apropiaţi, până când Google a prezentat sistemul său operaţional pentru telefoane mobile, Android: furios, Jobs ar fi urlat „Noi nu facem motoare de căutare, aşa că ce treabă au ei să facă telefoane?”. De atunci, relaţia dintre cele două firme s-a răcit. Alte pasaje interesante se referă la scurta prezenţă Google pe piaţa din China (disperaţi de intervenţiile guvernamentale şi lipsa de succes, Google s-a retras rapid) sau la bătălia cu Facebook, pentru care Google se pregăteşte intensiv de aproape un an.
În orice caz, viitorul lui Google anunţă să fie cel puţin la fel de interesant ca şi trecutul; adversarii sunt mulţi şi puternici (nu numai Apple şi Facebook, dar şi Microsoft se numără printre ei), şi faptul că compania se află acum în fruntea competiţiei nu înseamnă că va rămâne acolo; în industria IT, o mişcare greşită poate costa mult – ceea ce Page ştie oricum, după eşecul lui Google din China.
