Cand a avut loc Revolutia romana, libertatea a insemnat decuparea stemei statului de pe steagul national, iar una dintre cele mai mari bucurii ale revolutionarilor era sa fluture steagul cu gaura, metafora simpla a miracolului nebanuit si imbatator al puterii.
Expozitia "How deep the rabbit hole goes" este o continuare imagistica a "Simple Things" – expozitie deschisa in 2007 la Galeria Mie Lefever din Belgia. Lumii "lucrurilor simple" care propagau ecouri ale realitatii, Mircea le-a adaugat efectul de "gaura in steag". Personajelor reprezentate nu li se pot citi fetele si de aceea raman anonime, sporind astfel si mai mult efectul de mister. Impersonalul este amplificat si absorbit in ferestrele intunecate in care privesc acestea. In "How deep the rabbit hole goes" este vorba despre relatiile de suspiciune, de rezerva, de mirare ori de teama create prin descoperirea incertitudinii. Spatiul negru decupat este definit altfel in fiecare lucrare (prin negatie ori prin absenta), privind reactiile mute ale personajelor.
Intr-un fel arata dreptunghiul negru cand este pozitionat orizontal, inconjurat de multe perechi de picioare, altfel cand este plasat intr-un tavan cu un personaj feminin catarat pe un dulap, ce priveste cu o jumatate de cap pierduta in el. Invitatia din titlul expozitiei, aluzie la "Alice in tara minunilor", este aceea de a trece metaforic prin vizuina iepurelui grabit din realitate in lumea fantastica.
Cat de exacta poate fi lumea sugerata pictural, mai ales atunci cand sunt folosite mijloace de exprimare realista? Iata ca Mircea Suciu gaseste solutia de a reprezenta metaforic o dimensiune a absentei, a nereprezentabilului, pictat intr-un mod cat se poate de realist. Personajele aproape ca plutesc in spatiul gol definit laconic prin aparitia chenarului intunecat, deschizand astfel o fereastra spre o alta dimensiune. De cele mai multe ori, aceste ferestre ale intunericului raman stranii proiectii ale unor dorinte inca fara forma.
