Mărturisirile ex-ministrului Bugetului, Jerome Cahuzac, după patru luni de minciună privind contul său secret din străinătate au provocat un adevărat seism politic, fragilizând şi mai mult un guvern impopular. Preşedintele François Hollande, acuzat de dreapta franceză că a ştiut de acest cont bancar, a asigurat că fostul ministru, acuzat de fraudă fiscală, nu a beneficiat de protecţie.
Jerome Cahuzac nu mai este ministru. El a demisionat la 19 martie din funcţia de ministru al Bugetului, după deschidrea unei anchete judiciare pentru spălare de fraudă fiscală. Concret, site-ul Mediapart a dezvăluit că acesta deţinea un cont bancar secret în Elveţia, dar Cahuzac a negat vehement informaţia. În decembrie, în Adunarea Naţională a asigurat în mod solemn, în faţa preşedintelui Republicii, a premierului şi a deputaţilor că „nu am avut niciodată un cont în străinătate, nici acum, nici înainte“. Ancheta judiciară din Elveţia a permis stabilirea existenţei unui cont nedeclarat al lui Jerome Cahuzac, în urma percheziţiilor la banca UBS şi la societatea Reyl & Cie. Fostul ministru al Bugetului a recunoscut marţi seara că a minţit cele mai înalte autorităţi ale statului, afectând guvernul preşedintelui socialist François Hollande şi declanşând un uragan politic. Hollande a promis o Republică exemplară şi ireproşabilă iar scandalul Cahuzac va afecta Élysée (preşedinţia), Matignon (primul ministru), guvernul socialist şi majoritatea politică, având în vedere că cel ce a fraudat statul francez a fost cel care îi urmărea pe cei care comiseseră acceaşi fraudă ca el.
Efectul unei bombe
Mărturisirile lui Cahuzac sunt devastatoare. Pentru el, lovit de greşeala sa şi de minciună. Pentru şeful statului şi primul ministru, a căror autoritate a fost batjocorită. Pentru Adunarea Naţională, a cărei încredere a fost trădată. Pentru toţi responsabilii politici. „O greşeală morală de neiertat“, declara Hollande, care ieri a anunţat o reformă a justiţiei privind creşterea independenţei judecătorilor şi un text privind patrimoniul aleşilor. Cei care vor fi condamnaţi pentru fraudă fiscală sau corupţie vor fi privaţi pe viaţă de dreptul de a fi aleşi.
De zece luni, şeful statului pierde din credibilitate şi afacerea Cahuzac riscă să-i submineze acţiunile. Cahuzac era unul dintre principalii artizani şi unul din cei mai buni avocaţi ai politicii economice dusă de guvern şi acum francezii sunt consternaţi sau revoltaţi să constate că marele trezorier al statului s-a abătut de la rigoare. Crizei economice şi sociale din Franţa şi climatului politic care a luat un curs neplăcut în ultima vreme li se adaugă acum o profundă criză democratică ce subminează încrederea dintre popor şi guvernanţi. După cum declara unul din „greii“ majorităţii, scandalul Cahuzac este „comparabil cu afacerea Nafissatou Diallo“,
o gravă lovitură suferită de preşedinţia Hollande după 6 mai 2012. În această afacere, puterea socialistă este deja confruntată cu suspiciunea. Acum este înghiţită de minciuna politică a lui Cahuzac, care după luni de negări şi dezminţiri, a confirmat pe blog că este beneficiarul unui cont bancar în străinătate „de două decenii“. În guvern, miniştrii se află sub şoc iar în Adunarea Naţională, alt teatru al înşelătoriei fostului ministru, unul dintre liderii ei declara că „fulgerul a lovit grupul PS“. „Cuvintele pronunţate în Hemiciclu sunt sacre şi dincolo de consternarea mea şi de furie, a minţi în faţa reprezentanţiei naţionale este de neiertat“ a declarat preşedintele Adunării, Claude Bartolone.
Puterea, acuzată
După mărturisirile lui Cahuzac, dreapta, dar şi o parte a stângii politice franceze au atacat preşedintele şi premierul, care au reacţionat imediat, subliniind că se simt „trădaţi“ de Cahuzac, care a comis o greşeală morală uriaşă. Declaraţiile lor nu au convins UMP, şeful partidului, Jean-François Cope precizând că „problema este de a şti dacă preşedintele Republicii, premierul şi membrii guvernului erau la curent şi dacă au acoperit aceste fapte“. Această minciună „înseamnă sfârşitul stângii morale„ iar preşedintele „trebuie să-şi asume responsabilitatea acestei minciuni de stat şi să explice în faţa francezilor“. Republica exemplară promisă de Hollande revine ca un bumerang, Cope citând din declaraţiile acestuia din campania pentru Élysée: „Eu preşedinte voi restabili creşterea (economică, nr), eu preşedinte voi garanta securitatea, voi restabili morala“.
Purtătorul de cuvânt al guvernului, Najat Vallaud-Belkacem a luat apărarea preşedintelui şi a premierului, precizând pentru Europa că „desigur“ nu erau la curent cu contul nedeclarat de două decenii al lui Cahuzac şi a subliniat că „este un om care a minţit, nu este o instituţie, nu este un partid, nu este guvernul“. Ministrul Economiei, Pierre Moscovici, este afectat şi el de această afacere, opoziţia acuzându-l că a împiedicat ancheta şi a încercat să-şi salveze ministrul său delegat pentru Buget. Asemenea colegilor săi din guvern, după numire Cahuzac a trebuit să completeze o declaraţie de patrimoniu, dar şi acolo a minţit.
