Sebia şi Franţa îşi dispută, în acest week-end, finala Cupei Davis, într-una dintre cele mai “fierbinţi” săli de sport din Europa, uriaşa Belgrad Arena, ce este pregătită să primească la acest meci peste 16.000 de spectatori, potrivit Mediafax.
Întâlnirea se anunţă a se desfăşura într-o atmosferă tensionată, mai ales după ce căpitanul nejucător al francezilor, Guy Forget, a spus că jucătorii săi trebuie să fie atenţi “în infernul de la Belgrad”, ceea ce a dus la o reacţie de dezaprobare din partea sârbilor.
Tenismanul numărul 1 al plavilor, Novak Djokovici, a taxat afirmaţia francezului, considerând-o exagerată şi nepotrivită: “Forget a exagerat, nu cunoaşte locul. Cuvântul infern înseamnă răul absolut, iar această definiţie nu este potrivită la Belgrad. În Cupa Davis la Belgrad, este mult zgomot, dar n-am văzut niciodată pe cineva agresând sau insultând pe altcineva. Este păcat că întreaga ţară plăteşte în urma imaginii negative pe care câţiva ultras au lăsat-o la meciul de fotbal Italia – Serbia”, a spus Djokovici.
Forget şi-a cerut scuze pentru cuvintele sale într-un comunicat remis Ambasadei Franţei la Belgrad, precizând că a încercat doar să-şi mobilizeze jucătorii, care au de înfruntat o atmosferă dificilă şi ostilă.
“Cred că va fi în regulă. Dacă nu mergem să ne dăm mari, nu sunt motive ca această întâlnire să devină una nebună”, consideră Gilles Simon, unul dintre tenismenii selecţionaţi de Forget.
Un fost jucător şi căpitan nejucător al echipei Franţei, Jean-Paul Loth, îşi îndeamnă compatroţii la calm, asigurându-i că presiunea existentă acum în această competiţie s-a redus faţă de cea din trecut: “Nu trebuie să dramatizăm. Astăzi, nu mai vedem ce se întâmpla în trecut, regulile s-au schimbat: arbitrii sunt neutri, au un control asupra judecătorilor de linii şi, peste toate acestea, Hawk-Eye va regla problema punctelor litigioase”.
Astfel, Belgradul ar trebui să fie departe de întâlnirile furtunoase de odinioară, când publicul ameninţător punea presiune pe arbitri.
Patrice Dominguez, jucător de Cupa Davis între 1971 şi 1975, a rememorat una dintre întâlnirile de coşmar la care a participat, cea din 1975, contra Cehoslvaciei, desfăşurată la Praga. “Aceea a fost teribilă. Între puncte, spectatorii urlau, aplaudau, iar arbitrul nu era neutru şi se lăsa inflenţat de public. Era o ruşine, am vomitat…”, îşi aminteşte el.
Paroxismul a fost atins în 1985, la un meci cu Paraguayul, disputat la Asuncion. “Spectatorii îi scuipau pe jucători”, povesteşte Dominguez. Comentatorul TV Herve Duthu a fost lovit cu un pumn în bărbie şi făcut KO, revenindu-şi după zece minute la vestiare, pe masa fizioterapeutului, a adăugat Loth. “Aveam alături de mine tipi cu bâte de baseball pe genunchi”, a mai spus Loth, care a fost căpitanul nejucător al echipei Franţei la acea întâlnire şi a refuzat să-i strângă mâna dictatorului Alfredo Stroessner.
Presiunea publicului este cu două tăişuri, deoarece românii Ilie Năstase şi Ion Ţiriac au făcut “implozie” în finala ediţiei din 1972, la Bucureşti, în faţa outsiderilor americani, în ciuda unui public dezlănţuit.
Acum, Loth şi Dominguez sunt de părere că atât timp cât francezii nu vor arăta că le e frică, vor rămâne stăpâni pe sine şi nu vor provoca publicul, declaraţiile alarmiste dinaintea întâlnirii se vor pierde în gălăgia arenei belgrădene.
Cu toate acestea, oaspeţii sârbilor îşi iau toate măsurile de precauţie, astfel că jucătorii din echipa de Cupa Davis vor fi însoţiţi la Belgrad de trei agenţi de securitate, membri ai Raid, unitatea de elită a poliţiei franceze.
