Fostul şef al Direcţiei de Finanţe Bihor Ioan Lascău a fost achitat într-un dosar de trafic de influenţă ajuns pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, după ce iniţial fusese condamnat la şapte ani de închisoare cu executare, însă nici sentinţa actuală nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs.
Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat, miercuri, în procesul fostului director al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Bihor Ioan Lascău, trimis în judecată de procurorii DNA pentru trafic de influenţă, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Dosarul în care Ioan Lascău a fost condamnat, în ianuarie 2010, la şapte ani de închisoare cu executare de Tribunalul Bucureşti, se afla în fază de rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti după ce, în mai 2010, magistraţii au dispus iniţial casarea primei sentinţe şi retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a emis-o, Tribunalul Bucureşti.
Soluţia a fost considerată nelegală atât de fostul director al Finanţelor Bihor, cât şi de procurorii DNA care au susţinut că magistraţii au soluţionat cazul fără să ia în considerare anumite probe noi apărute în dosar, motiv pentru care au atacat-o prin recurs, care s-a judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă care, în 26 ianuarie 2011, a dispus reluarea procesului la Curtea de Apel.
Procesul a reînceput în 6 aprilie 2011 şi a durat până în 4 ianuarie a.c., când magistraţii au dispus achitarea fostului şef al Finanţelor Bihor pe motiv că fapta de care acesta este acuzat nu există.
Soluţia dată de Curtea de Apel Bucureşti nu este definitivă, existând posibilitatea să fie atacată cu recurs de procurorii DNA, care se va judeca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
“Eu consider că ne apropiem de ceea ce poate fi numit dreptate într-un proces penal care durează de peste şase ani şi la baza căruia a stat un denunţ calomnios iresponsabil care a produs toate acele urmări privind cercetarea penală şi ulterior trimiterea în judecată”, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, fostul şef al Finanţelor Bihor Ioan Lascău.
El a susţinut că noua soluţie se bazează pe unele probe aduse în apărarea sa şi omise iniţial de magistaţi.
“Aceste probe au fost prezentate şi cu ocazia procesului de la Înalta Curte şi au constituit principalul motiv pentru care s-a dispus rejudecarea procesului la Curtea de Apel Bucureşti”, a explicat Ioan Lascău.
Printre acele probe se numără faptul că denunţătorul său, Mircea Nistreanu, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată pentru a-şi susţine declaraţia făcută în faţa procurorilor, iar denunţul acestuia nu se corobora cu nicio altă probă din dosar.
“Din acest motiv, această probă a procurorilor a şi fost înlăturată de instanţă. Totodată, înregistrările de convorbiri telefonice pe care DNA le-a menţionat ca mijloace de probă împotriva mea au fost înlăturate pentru că nu au fost certificate de judecători şi ar fi fost obţinute în condiţii ilegale”, a explicat el.
Lascău a susţinut că magistraţii Curţii de Apel au avut în vedere şi răspunsul înaintat de autorităţile austriece referitor la Marius Vizer, anchetat ca şi complice în dosar şi exonerat. În privinţa lui Vizer, acesta având cetăţenie austriacă, magistraţii au dispus disjungerea cauzei şi transferul ei către Ministerul Public austriac. Disjungerea s-a finalizat, în Austria, cu scoaterea lui Vizer de sub urmărire penală.
“Marius Vizer a fost audiat prin comisie rogatorie, iar în urma audierii Tribunalul de land din Viena a comunicat încetarea procedurii penale faţă de acesta, având în vedere că fapta de care era acuzat în România, de complicitate la trafic de influenţă, nu există”, a spus Lascău.
În 22 decembrie 2006, procurorii anticorupţie l-au trimis în judecată pe Ioan Lascău, separând din dosar faptele lui Marius Vizer.
Din probele administrate de procurori a rezultat că, în decembrie 2003, în calitate de director general adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor, Lascău a pretins suma de 18,5 miliarde de lei vechi de la directorul unei societăţi comerciale din Oradea, pentru a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în vederea decontării preferenţiale a unor plăţi restante în valoare de aproximativ 185 miliarde de lei vechi, pentru lucrări efectuate de societatea orădeană în beneficiul Administraţiei Naţionale Apele Române SA, informa Direcţia Naţională Anticorupţie.
În 29 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea lui Lascău la şapte ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă şi plata către stat a 10.000 de lei cheltuieli judiciare, soluţie atacată ulterior de Lascău.
Pe de altă parte, Lascău mai are un proces pe rolul Curţii de Apel Braşov, în dosarul în care DNA Oradea dispusese, în 2005, trimiterea în judecată a sa şi a omului de afaceri Ranyak Ambro-Zoltan pentru efectuarea unor operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia şi utilizarea unor informaţii deţinute în virtutea atribuţiilor de serviciu, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice, participaţie improprie la evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani şi bancrută frauduloasă. În acest caz, Ioan Lascău a fost achitat de Tribunalul Braşov de cele mai grave acuzaţii de corupţie din dosar, dar sentinţa nu era definitivă, fiind atacă prin apel, care se află pe rolul Curţii de Apel Braşov.
