Vizita presedintelui Traian Basescu in SUA n-a fost doar prilejul confirmarii unor relatii bilaterale privilegiate. Liderul roman a conferit cu liderul american aproape doua ore (convorbiri oficiale plus pranzul), situatie fara precedent din anii '70 incoace. Atunci, lui Nicolae Ceausescu i se rezerva la Casa Alba, in toiul razboiului rece, rolul oficial de "deviationist” in blocul sovietic. Dupa 1990, intalnirile dintre presedintii americani si romani au fost politicoase, in cel mai bun caz. In 1997, dupa esecul primei tentative romanesti de integrare in NATO, datorita in primul rand opozitiei americane, Bill Clinton vine la Bucuresti pentru cateva ore, intr-o vizita de consolare, care a inclus insa si proiectul asa-zisului "parteneriat stategic”. Atunci formula parea o dorinta pioasa, inca goala de continut. In 1999, prin decizia administratiei Constantinescu, atat de controversata in interior, de interzicere a survolarii tarii de avioane militare rusesti in drum spre Iugoslavia, intram, chiar daca fara loc, in comunitatea occidentala. In luna mai a aceluiasi an, Tony Blair face o vizita-fulger in Romana si promite sa insiste asupra inceperii negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Se va intampla cateva luni mai tarziu. De retinut: sansa europeana initiala a Romaniei a fost o functie a politicii sale decis pro-americane.
In iune 2001, la intalnirile cu studentii la Varsovia si in Slovenia, proaspatul presedinte Bush jr anunta intentia de largire a comunitatii atlantice de la Marea Baltica la Marea Neagra. Era o replica la cuvintele premierului britanic Churchill, care in 1946, la Fulton, constata caderea cortinei de fier de la Gdansk la Marea Adriatica. Atacurile teroriste impotriva Americii din 11 septembrie 2001 precipita proiectul american de consolidare a NATO si de aderare a Romanei. In 2002, Romania este invitata in NATO, iar Bush jr face o celebra vizita la Bucuresti, unde invoca, la umbra curcubeului providential, rolul de punte al Romaniei dinspre NATO catre Rusia. Din martie 2003 pana in prezent, romanii raman aliatii fideli ai americanilor in Irak si Afganistan.
Inca din decembrie 2004 surprinde atitudinea pro-americana ostentativa a noului presedinte roman. In unele tari din UE sunt puse sub semnul intrebarii, pentru o vreme, insesi angajamentele pro-europene ale Romaniei. Basescu viziteaza SUA in martie 2005 si atunci interesele Romanei in Moldova si in regiunea Marii Negre sunt sustinute de gazde, dar cu o oarecare prudenta.
Un an mai tarziu, Basescu revine la Washington, intr-o atmosfera politica interna si internationala schimbata. Desi vizita fusese programata inainte de conflictul cu Tariceanu si Atanasiu pe tema retragerii din Irak si de izbucnirea ostilitatilor din Orientul Apropiat, discutiile propriu-zise n-au putut fi decupate din acest nou context de calificare. Posibilitatea retragerii militarilor romani din Irak, dupa exemplul altor tari europene, si criticile dure din SUA la adresa administratiei pe aceeasi tema au repozitionat valoarea promisiunii lui Basescu de a ramane alaturi de americani. Intre timp, obsesia Washingtonului de a grabi occidentalizarea Ucrainei si a Georgiei si aparitia posibilitatii santajului geopoliitc rusesc prin exportul de gaze naturale spre Europa au sporit atuurile politicii lui Traian Basescu la Marea Neagra. Este motivul pentru care Bush a tinut sa vorbeasca despre "rolul de aliat vital” al Romaniei in regiune si de sprijinul pentru pastrarea integritatii Republicii Moldova, fara amestec strain.
Implicarea unor membri ai Congresului SUA in grabirea procedurilor de renuntare la vize pentru Romania (Congresul fiind factorul de decizie in materie, nu executivul) si vehicularea unor proiecte atragatoare de investitii americane completeaza bilantul pozitiv al vizitei.
Initiatorii formarii unui grup de sprijinire a Romaniei in Congresul SUA, republicanul Curt Weldon si democratul Solomon Ortiz, au trimis la Capitoliu pe 12 iulie crt. un mesaj intitulat "Romania, un aliat vital al SUA”. In introducere citim: "Dupa 1989, romanii, in drumul lor spre o democratie deplina, au privit spre America, pentru inspiratie si asistenta. In cei 17 ani care au trecut de atunci, Romania a devenit probabil cel mai pro-american aliat din Europa si unul dintre cei mai importanti din punct de vedere geopolitic”.
Doar performantele democratice interne si continuitatea angajamentului pro-american al politicienilor romani si raspunsul mai convingator al SUA in materie de investitii in Romania si de renuntare la vize vor transforma prezumtia in concluzie.
