Pretul aurului a crescut foarte mult, spargand bariera de 1.000 de dolari si crescand in ultimele saptamani chiar la peste 1.200 de dolari uncia. Cei care speculeaza azi pe aur spun ca pretul ar putea depasi 2.000 de dolari. Dar recenta explozie a pretului seamana suspect de mult cu un balon de sapun a carui umflare este doar partial justificabila prin datele economice fundamentale. Pretul aurului se apreciaza puternic in doar doua situatii: cand inflatia este ridicata si continua sa creasca, aurul devine un instrument de asigurare impotriva inflatiei; iar cand exista riscul unei depresii si investitorii se tem de siguranta depozitelor bancare, aurul devine un plasament sigur.
Ultimii doi ani se inscriu pe aceste coordonate. Pretul a inceput sa creasca accentuat in prima jumatate a anului 2008, cand pietele emergente erau supraincalzite, pretul materiilor prime si marfurilor se aprecia si exista o preocupare fata de o inflatie ridicata in economiile emergente cu crestere puternica. Chiar si aceasta crestere a fost in parte un balon de pret, care s-a spart in a doua jumatate a anului 2008, atunci cand – dupa ce petrolul a atins 145 de dolari si a sufocat cresterea globala – economia mondiala a plonjat in recesiune. Pe masura ce temerile fata de o deflatie le-au inlocuit pe cele fata de inflatie, pretul aurului a inceput sa scada, aparand si o corectie la preturile materiilor prime.
Al doilea varf de pret a aparut o data cu colapsul Lehman Brothers, provocand teama investitorilor fata de siguranta activelor financiare – inclusiv a depozitelor bancare. Aceasta frica a fost ameliorata o data cu angajamentul G-7 de a creste garantiile pentru depozitele bancare si de a tine spatele sistemului financiar. Cand panica a scazut catre sfarsitul anului 2008, pretul aurului s-a reinscris pe panta descendenta. La acel moment in care economia mondiala se indrepta catre o semidepresie, utilizarea aurului in scop comercial, industrial si chiar de lux s-a redus si mai mult.
Pretul aurului si-a reluat apoi cresterea peste pragul de 1.000 de dolari in februarie-martie 2009, cand mare parte a sistemului financiar european si american parea sa se apropie de insolventa, iar multe guverne nationale nu puteau garanta depozitele bancare si sprijini sistemul financiar, fiindca bancile care erau prea mari ca sa cada erau si prea mari ca sa fie salvate.
Aceasta panica s-a diminuat – si pretul aurului si-a reluat scaderea – atunci cand bancile americane au fost supuse stress-testurilor. Programul SUA de ameliorare a activelor cu probleme a consolidat sistemul financiar prin eliminarea activelor toxice din bilanturile bancilor si economia globala a inceput gradual sa-si revina.
Asadar, daca pe termen scurt nu exista un risc de inflatie sau depresie, de ce pretul aurului a inceput din nou sa creasca puternic in ultimele cateva luni?
Exista cateva motive pentru care aurul se scumpeste, dar ele sugereaza, mai degraba, o crestere graduala cu un risc semnificativ de corectie negativa decat o ascensiune rapida catre pragul de 2.000 de dolari, asa cum pretind speculantii.
Mai intai ne aflam inca intr-o lume a deflatiei globale, in care deficitele fiscale imense si monetizate alimenteaza temeri de inflatie pe termen mediu. Apoi, un val masiv de lichiditate adus de politici monetare relaxate este in cautare de active – inclusiv marfuri si materii prime –, iar acest fapt ar putea induce in ultima instanta tot noi puseuri inflationiste. In al treilea rand, operatiunile valutare speculative pe diferentialul de dobanda – operatiuni carry trade – apasa puternic pe dolar si exista o relatie invers proportionala intre valoarea dolarului si pretul marfurilor si materiilor prime in dolari: cu cat e dolarul mai jos, cu atat preturile exprimate in dolari pentru petrol, energie si alte marfuri – inclusiv pentru aur – sunt mai ridicate.
In al patrulea rand, oferta globala de aur – din cel existent si cel proaspat produs – este limitata, dar cererea creste mai repede decat poate fi satisfacuta. O parte din aceasta cerere provine de la bancile centrale, cum ar fi cele ale Indiei, Chinei si Coreii. O alta parte e creata de investitorii privati, care folosesc aurul ca asigurare impotriva unor riscuri cu probabilitate redusa (inflatie ridicata si inca o semidepresie, cauzata de o recesiune cu doua varfuri negative). Intr-adevar, investitorii incearca tot mai mult sa se vaccineze din timp impotriva unor asemenea riscuri. Data fiind oferta inelastica de aur, chiar si o mica miscare inspre aur in portofoliile bancilor centrale si ale investitorilor privati va duce la cresteri semnificative ale preturilor.
In fine, creste riscul datoriilor suverane – ganditi-va la dificultatile cu care se confrunta investitorii in Dubai, Grecia si alte piete emergente sau economii avansate. Au reaparut preocupari legate de incapacitatea unor guverne de a sustine sisteme financiare prea mari pentru a fi salvate.
Dar pentru ca aurul nu are o valoare intrinseca, exista riscuri semnificative de corectii negative ale pretului. In cele din urma, bancile centrale vor trebui sa iasa din relaxarea cantitativa si din politicile de dobanda zero, apasand pe activele riscante, inclusiv pe marfuri si materii prime. E posibil si ca revenirea economiei sa se dovedeasca fragila si anemica, ducand la sentimente mai rezervate fata de marfuri si la sentimente mai optimiste in favoarea dolarului american.
Un alt risc: speculatiile carry trade finantate cu dolari ar putea face sa se sparga balonul pe care impreuna cu valul de lichiditate monetara l-au umflat. si din moment ce ambele creeaza un balon global, chiar si o parte din recentele scumpiri ale aurului au acelasi motor in spate, cu tot comportamentul de turma al investitorilor care imping permanent in sus pretul aurului. Dar toate baloanele se sparg in cele din urma. Cu cat se umfla mai mult balonul, cu atat mai zgomotos se sparge.
Recenta scumpire accentuata a aurului e doar partial justificata de date economice. si nu e deloc clar de ce investitorii ar trebui sa-si faca stocuri de aur daca economia globala se scufunda din nou in recesiune si apar tot mai multe temeri fata de semidepresie si deflatie rapida. Daca ti-e frica de o mare catastrofa economica globala, poate ar fi mai bine sa-ti faci o rezerva de arme, conserve si alte marfuri cu care chiar ai ce face in cabanele din munti.
