“Faraonul”, scenariu, regie, montaj: Sinisa Dragin, imaginea: Alexandru Solomon, muzica: Grigore Lese, sunetul: Dana Bunescu, Viorel Dobre, producator executiv: Velvet Moraru, producator: Sinisa Dragin. Filmul a fost realizat cu sprijinul Hubert Bals Fund, Castel Film si Abis Studio.
Ancheta unei tinere jurnaliste de televiziune reprezinta o perfecta ocazie pentru un portret original. Sinisa Dragin face parte dintre acei rari autori de film care-si asuma cu deplina luciditate pacatele scenariului si care reuseste sa contopeasca propria literatura intr-un film original, cu multiple sensuri dedicate unui personaj emblematic jucat de un actor de exceptie care este Stefan Iordache.
Investigatia tinerei reportere (interpretata de Adriana Butoi) are drept obiectiv un batran ce-i cantareste pe trecatori – Faraonul. Ea nu se multumeste cu prezentul sau derizoriu, ci incearca aprofundarea biografiei batranului, care pare lovit de amnezie. Este amnezia Gulagului in care a stat inchis patruzeci de ani pentru vina de a fi fost ofiter in Garda Regala. Anterior acestei nenorocite experiente, el fusese si iubitul unei mari actrite, pe care o reintalneste la un azil de batrani (Olga Tudorache). Sinisa Dragin creioneaza cu discretie drama batranilor din azil – el nu este poate deloc interesat de suspansul posibil ce il leaga pe eroul sau de ultimul membru al familiei, o sora, care este depozitara unui secret, din pacate, destul de des intalnit in societatea romaneasca dupa deschiderea arhivelor Securitatii.
Faraonul lui Sinisa Dragin mai are o raza de speranta intr-o viata distrusa de un sistem concentrationar, in momentul cand isi reintalneste un tovaras de detentie pe platourile televiziunii. Or, cu discretie si adresa, Sinisa Dragin incrimineaza si acest mod de a-i face “fericiti” pe oameni in cadrul unor emisiuni care sunt departe de pretinsul umanism pe care-l proclama, atingand de multe ori culmile kitsch-ului, chiar cu cele mai nobile sentimente. Ironie si umor, tragedie si melodrama sunt topite de Sinisa Dragin in povestea originala a Faraonului, care determina si o relatie de dependenta intre el si originala sa “autoare” a unei noi biografii. Sinisa Dragin stie perfect sa se joace cu momentele de intens dramatism pentru a-i arata spectatorului unde se afla de fapt principalii vinovati ai tragediei celui intors din Gulag.
Pe Stefan Iordache nu l-am mai vazut de mult timp atat de apropiat de un rol ce-i solicita cele mai ascunse calitati. El poate fi expresiv si atunci cand nu scoate o vorba, poate fi exuberant cand este imobil, poate inspira o infinitate de sentimente cu doar masca figurii sale. Autor curajos, Sinisa Dragin nu face parada de referinte filmice, nu este interesat decat de profunzimea psihologiei personajului sau, a carui viata nu este doar motivul un simplu exercitiu de performanta jurnalistica, ci si motivatia expresiei cinematografice pentru o suma de adevaruri, care inca mai sunt ocultate de societatea noastra. O excelenta cunoastere a posibilitatilor actorilor, o imagine bine adecvata subiectului, cateva excelente partituri secundare formeaza cateva din atuurile acestui film, prezentat deja la multe si prestigioase festivaluri internationale. El ruleaza doar la cinematograful “Europa”, dar speram ca va putea fi vazut si de spectatorii din intreaga tara si, de ce nu?, sa fie cumparat de cat mai multe posturi de televiziune.
